Septembrie luni

TG guys

Hammond, Clarkson si May sunt la Bucuresti!
Vreau si eu sa-i vad face 2 face!!!!!! Sunt fan, ce naiba!

Pun pariu ca marinaru' se duce. Doar asa... sa-si exerseze engleza.

¿Marinero, te duele la cabeza?

Noroc ca a grait el presidente ca era o plictiseala....de moarte... (Ce ti-e si cu subconstientul asta, cum l-am scris fara majuscule...).

E deja a doua zi in care ne distram pe seama discursului magistral (inca il recompunem din diverse surse, n-avem in anturaj pe nimeni care sa fi avut nervii sa-l fi putut urmari integral pe matelotu'-chelner-jucator dar o intrebare revine cu obstinatie: consumase sau nu consumase inainte de momentul istoric? Cine i-a scris discursul sigur consumase. Nu stim exact ce ca parca totusi numai de la alcool n-o iei in halu' ala prin porumb.

Eu am prins cam 15 min., tocmai livrase mama ardei umpluti si cu toate ca am incercat nu intrau cu tot cu discurs. Stiu pe unul care-ar fi fost invidios pe "continut", da' din pacate l-au ciuruit acum 20 ani. Si-ala tot asa de conectat cu realitatea era. Cu realitatea lui.

70

"It occured to me that my speech or my silence, indeed any action of mine, would be a mere futility." - Joseph Conrad

A venit toamna. M-am trezit fredonand "September morn'" si nu pot sa mi-l scot din cap. Unde mai pui ca nici nu-mi place….

Incepe scoala. A inceput si noul an financiar (o sa fie "a happy one", e nevoie doar sa arunc o privire peste bugete si ma umfla rasu').

Inceputuri peste inceputuri. Ca sa mai echilibram balanta parc-ar merge si-un bilant.

Ca tot ma miram de cele 69 de postari adunate, s-a mai si remarcat ca sunt "productiva" (ceea ce nu e neaparat "de bine"), de bilant serios nu e locul sau momentul asa ca … hai sa vedem ce am facut cu mine in …7 luni de bloggereala.

N-o sa-mi mai raspund la intrebarea "De ce blog?" pentru ca e redundanta. Clar nu l-am facut pentru ca as avea ceva fundamental de spus, nici ceva memorabil de impartasit "lumii", nici macar pentru ca mi-era necesar sa ma "inteleg". De fapt n-a fost o decizie ci un implus.

Daca tot e sa-mi pun o intrebare poate "la ce mi-a folosit pana acum?" ar fi cea mai potrivita. In acelasi fel in care cel mai potrivit raspuns e "nu stiu si cred ca nu-mi pasa". Mi-am dat seama ca puse in cuvinte "marile mele probleme existentiale" sunt de fapt mofturi mari, mici sau medii, sau pur si simplu razvratiri de dragul razvratirii impotriva regulilor si constrangerilor care nu mi se potrivesc dar nu pot fi schimbate. Nu inseamna ca redefinirea anterioara a eliminat si starea de oarecare alienare care m-a trimis catre virtual. Desi cred ca pot sa sparg si alienarea in doua bucati (deloc egale), una legata strict de propria persoana si cealalta de …restul lumii. Fieacre din "bucatile" astea arata acum altfel, altfel mai bine sau altfel mai rau …nu stiu. Altfel mai usor de "deal with" cu siguranta. M-am reimprietenit cu mine intr-un fel cu totul nou si invat sa-mi cer mai putin. Mai am de invatat cum sa ma multumesc cu "mai putinul" pentru ca nu cred ca o sa accept vreodata 100% ca la un anume moment am setat standardele gresit, nerealist. E normal sa accept greu sau deloc… pentru eu nu gresesc.

Mai am inca flashuri … clipe cand ma gandesc ca totusi merita sa inchid ochii si sa ma arunc. Chiar daca nu stiu daca fac acrobatia cu plasa sau fara. Foarte probabil fara. Si e foarte probabil sa se incheie cu ceva mai mult decat o luxatie. Ce ma opreste de fapt e gandul ca ar putea sa-mi placa.

E reconfortant intr-o anume masura sa-mi gasesc timp sa scriu pe blog. Si nu e de mirare, e ca atunci cand alergi si te opresti un pic sa-ti tragi rasuflarea. Ca sa poti alerga din nou.

Flori pentru ....

...mine!

Stiu eu de ce :).

A.H.

“Aftermath: Population Zero” a.k.a. “Aftermath: The World After Humans”
Un documentar la care m-am oprit tot schimband canale (chiar, numai eu am impresia ca nu mai e nimic care sa merite sa-ti pierzi vremea la TV?) si care mi-a dus aminte de gluma in care Terra se plangea altei planete cu care isi intersecta traiectoria “Sunt suparata, am Homo Sapiens” si cealalta ii raspundea “Nu-ti face griji, trece.”
Se pare ca fara oameni planeta asta chiar s-ar vindeca frumos.

Parazitilor ... ce suntem!

Tratament “bio”

Am pisica. De fapt motan . In realitate nu mai e chiar motan, ii lipsesc de cativa ani unele "atribute".

Ei, motanul meu isi imagineaza probabil ca e un fel de vraci si ori de cate ori are cineva vreo suferinta fizica se infiinteaza pentru "administrarea" tratamentului. Ne "spala" constiincios, ne toarce cat poate el de tare si de melodios, se pozitioneaza strategic pe locul dureros si… adoarme. Singurul care nu beneficiaza de "terapie pisiceasca" e copilul. Pe care copil motanul mai mult il tolereaza in casa "lui "decat il accepta cu adevarat. Probabil face legatura intre intrarea copilului in scena si disparitia accesoriilor lui "motanesti", evenimentele peterecandu-se destul de aproape unul de celalalt. Sau poate n-o avea competenta in pediatrie?!

Zilele astea am avut o migrena cumplita. C-o fi fost de la prea putina cofeina, de la oboseala, de la schimbarea brusca de temperatura… nu stiu. Cert e ca in timp ce eu stateam in liniste si intuneric asteptand sa-mi treaca, motanul dormea… in alta camera. O fi introdus si el sistemul de co-plata la servicii si nu mai presteaza fara "argumente".

Fi-miu ma inspecta periodic "Te mai doare mami?" "Te doare tare?" "Cand iti trece?"

Cand in final atipesc, apare copilul cu pisica in brate, in realitate cu pisica semi-tarata, atarnand bulversata si chioara de somn si-mi spune victorios:

"Uite ce ti-am adus ca sa te faci bine! Pune-ti o compresa cu pisic!"

Pe mine nu m-ati "trezit"

"Curg" din nou din email in email, cu o insistenta agasanta pe care numai chain message-urile o pot avea, nu una, nu doua ci trei scrisori deschise in care o ilustra necunoscuta si doi ilustrii...cunoscuti se vaita ca niste babe menopauziste si se revolta retoric... ca romanu' get-beget.
Lasand la o parte piedica pe care mi-a pus-o in 2 din 3 cazuri chiar talentul la "manuit penita" (asta da metafora ruginta) al autorilor m-am fortat sa parcurg epistolele pana la capat. Nu sunt eu lasata sa judec aplecarea artistica a nimanui (desi cei mai mari critici cica nu prea le-ar avea si cu scrisul, deci una din conditii ar fi indeplinita) dar de exemplu in cazul dnei producatoare de scrisorica adresata... tuturor si nimanui chiar felul in care a ales sa se exprime in scris m-a obosit fantastic si m-a facut sa abandonez de cateva ori exercitiul. Am parcurs totusi integral (cu stoicism) toate trei "materialele" pentru ca probabil sunt inca tributara spiritului gregar pe de-o parte si pe de alta credintei proprii ca nu intotdeauna trebuie sa te bazezi pe intuitie atunci cand cataloghezi ceva sau pe cineva, mai ales cand zici "de rau". Acum nu stiu de ce sunt inca fidela credintei asteia, in 99% din cazuri intuitia mea functioneaza ireprosabil si pot sa traiesc cu 1% rata de eroare, ca doar nimeni nu e perfect. Cred ca asa sunt eu...fidela da'm proasta.
Asa... am terminat de citit nu una, nu doua ci trei scrisori deschise menite probabil sa trezeasca in mine... ceva; gandite cu siguranta sa ma faca pe mine sa...altceva. Cuget ca ar fi trebuit sa fi urmarit totusi un scop in afara de vaitatul patetic si victimizatul in fata vicisitudinilor nenorocitei de vieti, a tampitei societati, a murdarei coruptii, a salbaticului capitalism....
Aoleu, se ia!!!!
In concluzie scrisorelele astea, dorite probabil un tsunami menit sa zguduie din temelii constiinte si sa trezeasca spiritul civic (zic), in mine n-au avut ecou.
Pentru ca nu mi-au spus nimic nou, nu mi-au creat nici o revelatie, n-am vazut "lumina" si cand ma uit in jur tot acolo sunt si tot acolo o sa fiu si maine. Poate un pic mai frustrata. Sau nu.
Macar am descoperit ca Bendeac se revolta impotriva cocalarilor imprumutand (deloc savuros) limbajul suburban al celor pe care vrea sa-i tintuie la zid cu penita (clar se ia!!!!). As fi vrut sa cred ca a fost voit folosit limbajul cu pricina insa am aruncat privirea pe blogul lui si se pare ca nu-i chiar asa. Modul asta de exprimare ii este extrem de familiar pentru ca-l foloseste in mod frecvent, nu e numai un accent artistic folosit aici ca sa ... accentueze. N-ar trebui sa ma surprinda, oricat de funny ar fi emisiunile lui, ma agaseaza de ceva vreme vulgaritatea cu care le impaneaza din belsug. Si nu sunt deloc scortoasa, nici nu pot fi suspectata ca "pe vremea mea" puteam beneficia de educatie la manastirea de maici. Pe el macar n-a trebuit sa ma indemn sa-l citesc pana la capat, de scris stie sa scrie.
Huidu listeaza iritant de multe motive pentru care EL se simte indreptatit sa acuze ca e ...nashpa, prea nashpa , exagerat de nashpa pentru el care ar merita mult mai bine. Si i-e scarba. Si s-a saturat. Fir-ar....titlul ma facuse sa sper ca uite-acu' scoate cavaleru' lancea sclipitoare si face ce nu s-a mai facut si ne trezim cu happy-endu'.
Scrisoarea dnei Svet e varianta luuuungaaaa, patetico-resemnato-lacrimogeno-revoltata a celei a lui Huidu. Adica in esenta ne spune ca e nasol, foarte nasol, din ce in ce mai nasol si mai ales ca ea si altii asemenea ei nu merita sa fie asa nasol dar ca restu' asta merita pentru ca restu' tace si inghite. Dar ca restu' ar trebui sa se simta si sa faca ceva.

Asa, si....?