"Curg" din nou din email in email, cu o insistenta agasanta pe care numai chain message-urile o pot avea, nu una, nu doua ci trei scrisori deschise in care o ilustra necunoscuta si doi ilustrii...cunoscuti se vaita ca niste babe menopauziste si se revolta retoric... ca romanu' get-beget.
Lasand la o parte piedica pe care mi-a pus-o in 2 din 3 cazuri chiar talentul la "manuit penita" (asta da metafora ruginta) al autorilor m-am fortat sa parcurg epistolele pana la capat. Nu sunt eu lasata sa judec aplecarea artistica a nimanui (desi cei mai mari critici cica nu prea le-ar avea si cu scrisul, deci una din conditii ar fi indeplinita) dar de exemplu in cazul dnei producatoare de scrisorica adresata... tuturor si nimanui chiar felul in care a ales sa se exprime in scris m-a obosit fantastic si m-a facut sa abandonez de cateva ori exercitiul. Am parcurs totusi integral (cu stoicism) toate trei "materialele" pentru ca probabil sunt inca tributara spiritului gregar pe de-o parte si pe de alta credintei proprii ca nu intotdeauna trebuie sa te bazezi pe intuitie atunci cand cataloghezi ceva sau pe cineva, mai ales cand zici "de rau". Acum nu stiu de ce sunt inca fidela credintei asteia, in 99% din cazuri intuitia mea functioneaza ireprosabil si pot sa traiesc cu 1% rata de eroare, ca doar nimeni nu e perfect. Cred ca asa sunt eu...fidela da'm proasta.
Asa... am terminat de citit nu una, nu doua ci trei scrisori deschise menite probabil sa trezeasca in mine... ceva; gandite cu siguranta sa ma faca pe mine sa...altceva. Cuget ca ar fi trebuit sa fi urmarit totusi un scop in afara de vaitatul patetic si victimizatul in fata vicisitudinilor nenorocitei de vieti, a tampitei societati, a murdarei coruptii, a salbaticului capitalism....
Aoleu, se ia!!!!
In concluzie scrisorelele astea, dorite probabil un tsunami menit sa zguduie din temelii constiinte si sa trezeasca spiritul civic (zic), in mine n-au avut ecou.
Pentru ca nu mi-au spus nimic nou, nu mi-au creat nici o revelatie, n-am vazut "lumina" si cand ma uit in jur tot acolo sunt si tot acolo o sa fiu si maine. Poate un pic mai frustrata. Sau nu.
Macar am descoperit ca Bendeac se revolta impotriva cocalarilor imprumutand (deloc savuros) limbajul suburban al celor pe care vrea sa-i tintuie la zid cu penita (clar se ia!!!!). As fi vrut sa cred ca a fost voit folosit limbajul cu pricina insa am aruncat privirea pe blogul lui si se pare ca nu-i chiar asa. Modul asta de exprimare ii este extrem de familiar pentru ca-l foloseste in mod frecvent, nu e numai un accent artistic folosit aici ca sa ... accentueze. N-ar trebui sa ma surprinda, oricat de funny ar fi emisiunile lui, ma agaseaza de ceva vreme vulgaritatea cu care le impaneaza din belsug. Si nu sunt deloc scortoasa, nici nu pot fi suspectata ca "pe vremea mea" puteam beneficia de educatie la manastirea de maici. Pe el macar n-a trebuit sa ma indemn sa-l citesc pana la capat, de scris stie sa scrie.
Huidu listeaza iritant de multe motive pentru care EL se simte indreptatit sa acuze ca e ...nashpa, prea nashpa , exagerat de nashpa pentru el care ar merita mult mai bine. Si i-e scarba. Si s-a saturat. Fir-ar....titlul ma facuse sa sper ca uite-acu' scoate cavaleru' lancea sclipitoare si face ce nu s-a mai facut si ne trezim cu happy-endu'.
Scrisoarea dnei Svet e varianta luuuungaaaa, patetico-resemnato-lacrimogeno-revoltata a celei a lui Huidu. Adica in esenta ne spune ca e nasol, foarte nasol, din ce in ce mai nasol si mai ales ca ea si altii asemenea ei nu merita sa fie asa nasol dar ca restu' asta merita pentru ca restu' tace si inghite. Dar ca restu' ar trebui sa se simta si sa faca ceva.
Asa, si....?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu