dintr-o poveste

 

Stim de-acum ca printesa din povestea noastra nu era cea mai isteata dintre printese. Asa ca nu ne minunam prea tare sa aflam ca ea nu pricepu mare lucru atunci cand printul o intreba daca a primit …oglinda fermecata…

Dar atunci cand o intreba si a doua oara … se gandi ea ce se gandi si socoti ca ar fi bine sa trimita de peste munti si vai solie la castel . Si paznicul de care pomenise printul fu intrebat daca a ajuns oglinda printesei. Iar paznicul se mira tare de intrebare… si raspunse ca nimic n-a venit pentru printesa. Si ca o va anunta negresit daca se va intampla sa soseasca oglinda….care, fermecata fiind, putea sa se transforme in orice…asa ca solul nu prea stiu ce sa spuna ca asteapta.  

Si atunci printesa se gandi ca …cine stie ce-o fi vrut sa spuna de fapt printul. Dar se bizuia pe lamuririle ce aveau sa vina de la el…pentru ca printul avusese intotdeauna rabdare sa-i desluseasca lucrurile ce pareau de neinteles.

Doar ca printul se maniase … si se pierduse in zare… nici urma de el, nicio nadejde sa se lumineze printesa noastra. Sau poate printul nu se maniase pe printesa, se intreba doar cum de s-a pierdut solia pe drum…poate a gresit castelul… Asta s-ar putea sa nu aflam niciodata pentru ca printul din povestea noastra nu e deloc vorbaret si cand nu vrea el sa ne spuna ceva…apai nu ne spune nici picat cu ceara.

Eh, si s-a intristat printesa; nu tu oglinda, nu tu print… Si trecura zilele, si printesa se intoarse la indatoririle de la castel, inca mai confuza de cum o stiam. Si se ingriji ea de…ce trebuia sa se ingrijeasca. Si se intalni cu doamnele si domnii de la curte care o ajutau sa-si faca treaba de printesa. Si trecu prima zi.

Pe seara trimise si printul semn ca n-ar mai fi chiar asa manios… Dar printesa tot incurcata era si tot se chinuia sarmana sa… inteleaga. Si nu pricepea nimic…dar nimic-nimic-nimic.

Si dormi printesa noastra (putin si prost) si se trezi in zorii zilei urmatoare la fel de nelamurita cum se culcase.

Si acum se intampla … ce se intampla in basme (si cateodata in viata muritorilor de rand – doar ca atat de rar ca nu e de crezut). Cum se pregatea doamna noastra pentru inca o zi la castel, avu’ un moment de iluminare… nu se stie de unde i-a venit si cum. Dar a stiut intr-o clipa ca… stie. Probabil zanele bune s-au indurat si i-au dat un semn cand au vazut ca printul… nu si nu. Ajunse la castel si se duse glont la una din (multele) domnite cu nume frumos… ca al ei … se uita lung la oglinjoara noua ce sclipea pe scrin si o intreba daca nu cumva un sol i-o adusese ... in ziua cutare. J Dupa ce doamna incuviinta mirata, printesa (numai ea stie cum) o convinse ca printul suparacios J gresise putin domnita pentru ca… si aici printesa noastra spuse o poveste in poveste de se mirara pana si zanele care-i trimisesera semnul de ce e in stare. Si pentru putin timp nu mai paru chiar asa lipsita de istetime…doar un picut malefica J.

Si lua printesa oglinda si-o muta in iatac… Si-i spuse printului ca are oglinda… doar ca domnita “gresita” nu pastrase si misiva ce-o insotise, doar ii spusese, putin incurcata, ca era o scrisa din care n-a inteles mare lucru.

Numai ca printul plecase déjà… peste mari si tari. Si nu stim oricum daca la intoarcere va dori sa ne spuna ceva…

Si-am incalecat pe-o sa…