Si ritorna andando via ... allora scrivimi

So bene quanta fantasia ci vuole per partire

Si ritorna solo andando via

Mi hai chiesto "torna" mentre erò già qui

 

RE-MAR-CA-BIL  videoclip. Cu un oras de care sunt indragostita si cu muzica ce ma face sa ies din timp. Combinatia perfecta.

Imi lipseste totusi compania virtuala…e allora….

JK again...and again...and again

... Dupa o saptamana in care am regretat aproape in fiecare secunda a fiecarui minut al fiecarei ore a fiecarei zile afirmatia "am o existenta anosta" ajung in sfarsit sa savurez momentul cheese, white wine and music. As putea tine o conferinta pe tema "De ce s-ar vaita cineva de anost, anostul nu epuizeaza, anostul nu doare, anostul nu...nimic!!!" (Vreau anost!!! Pot sa primesc nitel anost, ce trebuie sa fac ca sa ma pot cel putin întoarce la sentimentul de anost?) Gorgonzola, chardonnay & JK. Se poate mult mai bine, stiu. Mie asta seara "bine" mi-e de ajuns. Mai binele e dusmanul binelui, nu-i asa? It's all the same story...just the voices that change. You're on the air caller no.9 :) Asaaa... si acum suntem gata de un weekend dedicat proiectelor mic-burgheze in derulare. Carevasazica tre' sa pregatim cizmulitele de cauciuc si sa anticipam doua zile luuuuungi dar pline de "satisfactia realizarilor". Offff... cine sunt si ce-am facut cu mine?!?!

Noi nu, niciodata

Nu stiu de ce n-am mai scris, sigur n-a fost  din lipsa de inspiratie. Desi probabil ca e incorect sa numesc inspiratie toata invalmaseala de chestii care mi se invart prin cap. Si cred ca de-asta n-am mai scris, sunt ganduri pe care  mi-e greu sa le descalcesc ca sa le pun in cuvinte. Pendulez intre o existenta definita de “facts” si o realitate in care domnesc emotiile, lume paralela in care ma ascund ca sa incerc sa ma regasesc.

Facts versus emotions – incearca sa percepi aceeasi realitate intr-un fel sau in celalalt si ai sa te gasesti in doua lumi diferite. Lumi in care ai nevoi, asteptari si valori diferite, nu neaparat (sau nu intotdeauna) contradictorii. In refugiul guvernat de emotii ma prevalez cu egoism de permisivitatea/clementa unui moral waiver. Si imi dau falsa libertate de a-mi imagina din cand in cand cum ar fi daca realitatea unde contez doar eu, emotiile si impulsurile mele ar invada realitatea pragmatica. Nu s-ar intampla pentru mult timp, doar atat cat sa inteleg.

De fapt cred ca gresit este sa nu scriu decat atunci cand am certitudinea ca mi-am transpus complet si total inteligibil  in cuvinte gandurile si emotiile. Gresit pentru ca oricat de obosit ar fi piticul responsabil cu crosetatul cuvintelor tot mai poate face cate ceva, iar putinul ala pe care reuseste sa-l impleteasca conteaza. Pentru ca EU inteleg mai mult, indiferent cat de putin e “mai mult”.

Nu sunt depresiva si nu sunt confuza. Nu cred ca sunt nefericita, desi daca m-ar pune cineva sa raspund repede-repede fara sa am timp sa rafinez raspunsul n-as spune nici ca sunt.

Nu m-am ratacit si nu ma caut.

Incerc doar sa inteleg de unde-mi vin unele dubii.

Indoieli ca “EU nu, niciodata..” pe care l-am spus de atatea ori era cu adevarat al meu, din mine si pentru mine. 

Paradoxal, am impresia ca l-am folosit de prea multe ori pe “EU” impotriva mea. Nu e dramatic, nici trist, doar o constatare. Probabil ca n-am putut mai mult decat sa ma mulez pe o matrice comoda si conventionala. Ca sa-ti poti lua demonii de brat sa le ceri sa-ti arate unde ar vrea sa te duca ar fi fost probabil nevoie de un “material” care a lipsit atunci cand s-a facut aliajul din care am fost modelata.

Si azi s-au ascuns toate cuvintele potrivite insa am ales sa nu le mai astept, e o vreme care obliga la introspectie, cine sunt eu sa ma opun?

 

Noul cuvant ar fi putit fi “addictive”, chiar daca n-ar fi avut sanse la primul loc pe podium.

I’d have stayed addicted…

Safety moment

10 mai

Pacat ca 10 mai nu mai e pentru multi decat o alta zi din calendar. Mi-ar fi placut sa fi fost... asa cum trebuia sa fie. Nu pot sa nu ma intreb cum ar fi fost toate daca....

Grey & Rainy Mood