27 martie 2012
take me back
Take me back Josephine
To that cold and dark December
I am missing someone but I don't know who
Now I'm standing alone and I'm trying to remember
Sometimes I wonder how I ever started loving you
Noontime wind can you blow
For me one mroe time
And take me on back to the start
Where the midnight moon shines so bright
Nearly pulled us up to Heaven
By the strings of our heart
Take me back Josephine
To that cold and dark December
I am missing someone but I don't know who
Now I'm standing alone and I'm trying to remember
Sometimes I wonder how I ever started loving you
Morning sun shine on me
Come light inside my window
And rest on my brow
Kiss my eyes when I sleep
And carry me back home
If my dreams will allow
Take me back Josephine
To that cold and dark December
I am missing someone but I don't know who
Now I'm standing alone and I'm trying to remember
Sometimes I wonder how I ever started loving you
Take me back Josephine
To that cold and dark December
I am missing someone but I don't know who
Now I'm standing alone and I'm trying to remember
Sometimes I wonder how I ever started loving you
Someone help me understand why I'm still loving you
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Iti multumesc pentru link. E atat de multa "Josephine" in jurul meu, incat... mi-e frica. Dupa cum mi-a fost frica sa mai scriu atata timp... numai sa nu ma-ntrebi de ce... S-au strans atat de multe... de spus, de scris... E-atata viata, totusi, in jurul nostru, viata care se cere traita, simtita pana la ultimul atom. Iarasi, nu ma intreba de ce spun asta...
RăspundețiȘtergereCred ca Josephine a reusit sa sparga "zidul" de tacere, autoimpus, e drept. Si, recunosc, aveam multa, foarte multa nevoie sa scriu. Sa scriu ceva, orice... din nou. Asa ca multumesc pentru mesaj si, te rog, "primeste-ma inapoi" :) Way too long gone... Someone help me understand why...
Am stiut cumva ca trebuie sa asculti asta. Un impuls venit nu stiu cum si nu stiu de ce anume. Nu-mi pun (si nu pun :)) intrebari si poate de-asta n-am (prea multe) frici.
RăspundețiȘtergereSpune si tu acum la cat de bine suna, chiar si fara muzica in spate:
“...nearly pulled us up to heaven
by the strings of our hearts...”
n-ar fi fost nedrept sa-o tin doar pentru mine?
Nu stiam de ce e in stare Josephine dar ma bucur sa “te primesc inapoi”.
Now I know whom I was missing... imi lipsea schimbul de idei, imi lipsea mult-hulita comunicare, fir-ar sa fie... imi lipsea tandretea, daca vrei, a cadrului perfect in care aveau loc aceste discutii. Mai precis, era "barul" nostru, masa din coltul acela mai intunecos, unde - ca doi straini - ne beam uitarea, gandurile, si, cateodata, constiintele. Aveam, deci, nevoie sa beau, sa beau pentru a-mi aminti ca traiesc...
RăspundețiȘtergereAm observat, spre rusinea mea poate, ca am ajuns sa spun mai mult in scris, decat, iertare, ... oral. De ce? Pentru ca foaia, saraca, accepta orice? Pentru ca, orice am simti, oricat ne-ar fi de greu sa spunem celor din jurul nostru ceea ce simtim, ea - foaia - ne este, aprioric parca, cel mai bun prieten, acel prieten caruia i ne putem destainui, no matter what?
Probabil ca asa s-a nascut prima carte...
Dar, dincolo de asta, ma bucur ca sunt aici, pentru ca e locul meu secret in care sunt 100% eu. Cati oare ar privi cu invidie catre locul asta, stii?
Am a-ti face si cateva recomandari muzicale (nu ne-am auzit de-o eternitate...) ce mi-au trecut in ultimul timp pe la ureche, asa ca nu stiu ce faci, dar vei asculta - azi - albumul Exile On Main Street (1972), al Rolling Stones... nu mai spun nimic, asteptand feedback-ul tau. Mai pot sa-ti spun doar ca am pus mana (fizic) pe colectia revistei Rolling Stone, numita "Rolling Stone's The 500 Greatest Albums of All-Time", asa ca - mind you - avem ce asculta in urmatoarea ... decada?
In sfarsit, dar nu in cele din urma, inchei prin a-ti spune Paste Fericit, desi a devenit o platitudine, dezbracata de orice continut. Sa nu mananci mult, pentru ca - flamanzi (cu i din a :)) fiind vom scrie mai bine. Bine am venit!
Chiar asa, bine c-ai venit. Serios.
RăspundețiȘtergereNu realizasem ca-mi lipsea starea speciala pe care mi-o aduc randurile tale. Ufff...acum am sa traiesc cu teama ca, “sedusa” din nou, voi fi din nou “abadonata” :). Dar spre deosebire de fricile care te-au tinut departe de barul “nostru”, teama asta noua a mea este...mishto :) si nu vreau sa fug de ea. Cel putin nu inca. Si nici nu vreau s-o disec ca s-o explic apoi in vreun fel.
Si da, intuiesc ca mult prea multi ar privi cu pizma locul asta pentru ca vad cu uimire cum eu (citeste “real life ME”) sunt (azi) invidioasa pe mine (citeste “virtual ME”).
Mi-a placut infinit recomandarea cu iz ultimativ “vei asculta – azi -“(privata fiind de-o eternitate de musical guidance). Si iata cum, contrar caracterului meu (zice-se rebel / nesupus / dificil) …”m-am executat” asap. Caracterul sus mentionat a ramas putin confuz si debusolat pentru ca EU nu reactionez NICIODATA docil la ultimatumuri, au contraire. Trebuie sa admit insa ca “m-am executat” superficial pentru ca muzica s-a intamplat in background in timp ce prestam cu spor (dar fara ravna) la taskurile dictate de capitalismul nemilos (care-mi plateste totusi din facturi si-mi satisface macar partial mofturile). Intr-un capitol urmator ai sa ma lasi sa-ti explic ce inseamna pentru cineva care asculta muzica total haotic si are preferinte dispersate si absolut needucate sa asculte UN ALBUM cap-coada. Mai ales atunci cand “cineva” nu stie sau nu vrea sa faca lucrurile ne-temeinic si mai are (ne)norocul de a fi foarte-foarte-foarte-foarte permeabila la cuvinte (aici ai putea citi lyrics…sau nu). Concluzia? Voi aprofunda auditia inainte de a da orice fel de feedback.
Sa-ti mai spun doar ca sunt arareori flamanda (foodwise ovcorz) chiar daca de obicei uit sa mananc iar disperarea celor din jur este ca mananc “prea putin”. Cu toate astea sunt parca perpetuu incercata de jinduiri anapoda.
PS: cel mai dor mi-era sa fac abuz de paranteze si ghilimele si de aproape-certitudinea ca-mi vor fi citite cuvintele asa cum le-am gandit.
You’re soooo right, now I know whom I was missing.
Stii, alaturarea dintre "EU" si "NICIODATA" spune foooarte mult :)... mai ales transcrierea cu majuscule :):):).
RăspundețiȘtergereNu cautam... "supunerea adversarului", sa zicem asa, cu atat mai mult cu cat, zisa lui Homer, nu a mea.. recunosc:)... n-ar trebui sa ne ducem corabiile pe mari adanci si furtunoase, pentru ca se vor scufunda. Dar stiam, simteam, cumva,nu-ma-intreba-cum, ca exista o anume sensibilitate a ta la (prefer sa citesc)lyrics... sensibilitate pe care o impartasesc, deoarece traiesc prin cuvintele anumitor cantece. Nu ma pot desprinde de habit-ul pagubos (?) de a-mi "introduce" viata mea in anumite cantece, nu ma pot abtine de la a nu compara viata mea cu a celui/celei care si-o descrie, pe-a lui/ei, sau a altuia - for that matter - intr-un cantec, sau altul. Iar acest sentiment de hate-love pentru ceea ce fac este cu mult mai pregnant decat imi place sa recunosc.
Prin cantec, macar, traiesc uneori extrem (alteori, nu :)))), si aleg sa spun ca stiu ca putem da share pe acest feeling (cat de facebook-like ma exprim, OMG...:):))
Si, nu!, a jindui anapoda nu e "bad" per se, e doar bad... si asta doar uneori... ma rog, daca ce scriu suna prea far-sighted, ma vei ierta... sunt doar side-efectele tratamentului acesta alopat, de a scrie aci, cu tine. Doamne, cat de bine e...
Am atatea sa-ti spun, atatea locuri vazute, de care vreau sa-ti povestesc, aproape one too many things to say..., dar acum ma intorc si eu la capitalismul meu, platitor de toate cele, dar plicticos ca naiba, ma rog...
Imi era dor de tine, extra, dar ne-absoluta, prin forta imprejurarilor, sunt sigur, si n-am gasit alt mod de a spune asta. Ma vei ierta, deci, pentru modul franc ales aici, stiind ca ceea ce tine acest epistolar in viata este modul in care alegem sa spunem totul asa cum ne dicteaza mintea, mood-ul, constiinta...
Scrisul ostoieste si vindeca, asta e sigur...
Si, inca ceva, pentru azi... impart cu tine o mare pasiune de-a mea, pe care o practic - e drept, nu ca in video, dar oricat de mult imi permite timpul...
RăspundețiȘtergereUnde gasesc marea pasiune? Cea despre care imi povestesti mai sus, fireste =)).
RăspundețiȘtergereSi astept sa-mi povestesti…TOT. “One too many things to say”? Try me :)!
Ti-am mai spus ca (mi-)e bine ca te-ai intors?
Asta e marea mea pasiune:
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=mU3AHqpthtA&feature=related
Si, de maine, iti voi impartasi pe unde-am umblat anul trecut...
RăspundețiȘtergereCe sa zic…imi pare cam periculoasa pasiunea. Sigur o sa fiu mai atenta de azi la motociclisti in trafic desi trebuie sa recunosc ca sunt cosmarul meu. De cele mai multe ori ii vad tarziu, pana acum n-a fost niciodata prea tarziu din fericire. Daca ar fi fost sa caut 3 cuvinte care sa te caracterizeze “precaut” ar fi fost siiiiiguuur unul dintre ele. Incep sa ma indoiesc de capacitatea mea de analiza…desi nu sunt 100% convinsa ca n-am totusi dreptate pe undeva.
RăspundețiȘtergereSa revenim... dincolo de identificarea potrivita a cuvantului care sa ma caracterizeze (caci, nu poate fi vorba decat de precautie, atunci cand ai 45 - nu "la ora" - si doi urmasi care (inca) mai au nevoie de tine...) ramanem prieteni :), chiar daca albumul sugerat nu ti-a placut. Mai am si altele :). Cat despre capacitatea de analiza (citeste: introspectie), de ea sa nu te indoiesti niciodata. Pe mine m-ai convins de mult, si n-are rost sa incerci sa-mi sugerezi contrariul...clar? :):) Dialectica, in sine, a acestui dialog la distanta (de care, cred, am/avem atata nevoie), mi-a impus aceasta concluzie, deci...
RăspundețiȘtergereScriu, avand in fata perspectiva unui alt weekend in care sper sa ma pot relaxa citind (recomand, nu la fel ca Exile on Main Street:)))), cartea "Fereste-ma, Doamne, de prieteni", a lui Larry L. Watts, o radiografie senzationala a relatiilor politico-economice dintre Romania si blocul sovietic), sau mergand pe... bicicleta pe care tocmai mi-am luat-o acum vreo doua zile. Posesor a... trei motociclete, care zac - textual - "ea" e noul meu fetis, cu care (culmea!, pentru unii) m-am deplasat deja si la birou. Unii spun ca ar fi o "criza" a unuia care se pregateste (citeste: nu vrea) sa imbatraneasca (sic!), dar ce stiu ei? E doar o noua criza, si-atat :):):)
Si, pana la urma, orice facem e periculos, sau poate deveni. Inclusiv, dar nelimitandu-se la, a scrie aici. Cat despre motociclisti, beware!, unul dintre cei ce vor trece, precaut, pe langa tine in trafic, one of these days, voi fi chiar eu. Si, cumva, vei sti asta... nu ma intreba cum, bineinteles... :)
Nu voi incheia inainte de a-ti spune ca trebuie sa cream un topic separat pentru calatorii. Si ca sa te conving ca merita, spun doar atat: Hawaii, Alaska, Canada ...
Revenirea are ceva…mesmerizing, asadar sa revenim. Nu stiu de ce zambesti zau asa :), mesmerizing e noul meu cuvant preferat (imi casuna din cand in cand pe cate unul), si defineste perfect revenirile la dialogul asta.
RăspundețiȘtergerePrima tentatie a fost sa incep disectia remarcii tale legate de periculozitati existente sau potentiale, in virtual ori aiurea, si sa te invit s-o continuam impreuna. Nici nu-ti imaginezi cata savoare ghiceam in subiect si cum ma mancau degetelele. Prudenta (nu neaparat a mea) m-a oprit. Ca sa te parafrazez, nu stiu pe ce mari as impinge corabia si oricat de incitant ar fi sa le explorez prefer sa o ajut sa ramana in ape linistite si calme. Da, cred ca sunt putin traumatizata de pauza mult prea lunga, se vede? Uimitor e ca am realizat abia cand pauza pare sa se fi incheiat :).
Oh, spune-mi ca nu vrei sa schimbam impresii despre cartea cu care te delectezi in weekend. Sunt convinsa ca e o lectura remarcabila insa politica si economia nu sunt pe lista mea de topicuri relaxante. Ar putea eventual deveni interesante daca mi-ar fi cat de cat familiare dar in aria asta sunt …totally blonde…
Bicicleta am si eu de cativa ani déjà, odata cu trecerea lui Junior la prima bicicleta de “baieti mari”. Tot odata cu el mi-am luat si role, patine de gheata si zau ca ma simt bine cand ma intrec cu el pe gheata si nu sunt in grupul parintilor care isi urmaresc odraslele de la mantinela. Inca sunt o companie pe care si-o doreste, nu-mi fac iluzii o sa-l mai tina mult.
Ca tot vorbeam de prudenta, n-am curaj sa biciclesc pe strazile din Bucuresti, mergem doar prin parcuri.
Cat despre topicul separat…ai spus suficient cat sa ma convingi. Va urma.
(Nu ma intreba cum dar ghichisem déjà ca as sti cine e motociclistul prudent :).)
Tantalizing! In both this word's meanings, darlin'...
RăspundețiȘtergereAsta e cuvantul care mi-a venit in minte... ca raspuns la provocarea ta:)) Si da! sharing-ul de opinii asupra lecturilor noastre nu va fi, niciodata, o prioritate aici, no way.
Esenta multor lucruri este, de obicei, una - daca nu conflictuala - atunci cel putin contradictorie, asadar motivul pentru care scriu este intotdeauna cel pe care tocmai l-ai devoalat, si anume acela de a ne diseca gandurile, ideile, modul de viata... ce facem noi aici, ca finalitate, este - poate - de a invata, unul de la celalalt, fie cum sa fim mai buni, sau...de a fi aici tot ceea ce nu suntem (citeste: nu putem fi) pentru ceilalti.
Ne-am "umplut" vietile cu bunuri si/sau persoane (ordinea este pur aleatorie), constienti fiind ca si bunurile, si persoanele vor aduce/atrage dupa ele atat o gama larga de asset-uri, dar si o suma buna de liabilities, asumate, sau nu, dar care - oricum - s-au transformat pe parcurs (unele, macar) in subprime-uri. Or, criza de la ele a plecat :)
Si nu sunt gata de a afirma ca noi, refugiatii in virtual, n-am avut nimic de-a face cu aceasta criza. Ea, criza, a fost scanteia care a dus la aparitia fragmentelor disparate, mai tarziu a celor disperate, sau a rezultantei lor, a dispæratelor ...:):)
Am nevoie sa(-ti)(-mi) scriu aici... nevoie, deja, de a asculta parerea ta, de cele mai multe ori pentru ca tertium non datur ... si asta nu e un compliment. Ma rog, nu s-ar vrea... me Tarzan, you know :)
Me Tarzan, my a$$... pardon my French, ma'am... totally grey-haired here :(
Deja cheful meu de lucru pentru ziua de azi s-a terminat, pentru ca mintea-mi haladuie pe campii... ca de obicei. Asa ca n-ai decat sa ma inviti sa continuam polemica... any given day. Savor for the savior...
Later.
1-0 la cuvinte.
RăspundețiȘtergereTantalizing wins…for now.
Imi e imposibil sa dezvolt intr-un registru prudent asa ca sunt nevoita sa ma abtin. Sa se consemneze totusi ca este impotriva vointei mele.
Trebuie ca are loc o lupta grea... your better (spiritual, mind you) half "miroase" pericolele... fie ele si ipotetice, ordonand retragerea.
RăspundețiȘtergereNu pot sa nu mi te imaginez,.... uitandu-te la tastatura computerului, cu idei navalind, blind-typing ready, dar.......vai!, trimitand la plimbare pornirea, cu un naaaaaaaahhh... it's not worth it. Nu pot sa nu vad asta, sorry 'bout that :):). Si sunt orice, numai vizionar nu (aiurea, nici macar orice nu sunt:))
Mi-ai indus o stare pe care eu o numesc "in the mood", si asta e mare lucru, pentru un tip mai curand taciturn, lately...
Imi vine sa strig: "Fraila... Fraila... Frailicu' scump (lua-te-ar dracu' de nebuna)... Fraila... Deschide, eu sunt."
Sau, mai rau: "ce-ai insirat toti mitocanii din neamu' lu' Tase??? Da-i dracu'...Dumnezeu sa-i odihneasca!"
Genial... asa cum pare genial sa posezi o fraila cu lots & lots of girl stuff. I may start envying you... :))))
Inchei, impotriva vointei mele, dar trebuie s-o fac. For now...
Sunt sigur ca ne vom auzi...curand.
La… ufff… maturitate luptele nu mai sunt grele (sau n-ar trebui sa mai fie) ci mai mult formale, nu-mi spune ca nu stiai asta ca nu te cred. Altfel, ce sa zic, ori capacitatile de vizionar exista cu adevarat ori nu-ti sunt tocmai straine impulsurile contradictorii pe care le-ai ghicit la interlocutoare.
RăspundețiȘtergereAltfel, nimic de invidiat la existenta mea mai curand anosta lately, pana si Fraila e din categoria “safe & reliable”. Comparativ cu motocicleta, ore de zbor… valuri de adrenalina imposibil de cuantificat de-aici de unde ma “uit” si ma minunez eu (sunt invidioasa da’ nu zic pentru ca cica nu e o emotie tocmai inaltatoare…).
'Nteles...numai nu ma invidia... pentru ca s-ar putea sa-ti raspund, folosind acelasi registru... si s-ar putea sa incep sa ma intreb de ce...
RăspundețiȘtergereDe ce? Pentru ca "de ce" ascunde totul. Tot ce nu putem spune, ce nu putem face (be it politically correct, or - even worse, or more so - incorrect)... pentru ca fumam, atunci cand nu mai avem voie, pentru ca scriem aici, desi - in spiritul unui puritanism decadent si - cel mai adesea - fatarnic, am fi "condamnati" pentru ... "relatii" extra ...neabsolute, pentru ca... gandim (ori, asta e cel mai rau !!!!! bad, bad people!), sau pentru ca... speram.
Hoffnung stirbt zuletzt... macar atata ne-a ramas...
Comparativ cu motocicleta, ore de zbor, etzetera... poate insemna viata (spelled: V I A T A), as opposed to just living... Poate...
Yet again, for what?
Nu vreau sa cad in beatitudinea pesimismului, nu e genul meu... si mi-e prea bine ca ma citeste (citeste: asculta :)) cineva, ca sa cad prada starii care ma paste...
Existentele noastre (nu, nu e o greseala de tipar) anoste, de pana acum, sau de-acum incolo, sunt doar given facts, doar... the bright side of the moon. Dincolo, de partea cealalta, dualul nostru (manifestat fie si prin impulsuri contradictorii, right?) stapaneste, este ... the King. Asa ca... Your Majesty... (imagineaza-ti ca va urma o plecaciune, tinandu-mi palaria D'Artagnan in mana dreapta, si indepartandu-ma, dupa aceea, cu fata la Maria Voastra)... please allow your humble servant to retire.
Da' ce facu Fraila? Unde disparu?
Could we please, please, pretty please go back to the “Joshephine” mood? Simt cum ma paste depresia si nu cred ca asta vreau. Daca tot zici ca suntem condamnabili pentru “relatii” extra atunci macar sa luam din ele ce ne trebuie. N-as fi cutezat sa pun in cuvinte ideea “relatiilor” extra desi recunosc ca plutea amenintator undeva intre subconstient si constient. Partea buna e ca verbalizata de tine isi pierde aproape tot potentialul incriminator si suna ca …o gluma.
RăspundețiȘtergereSa mai spun ca my stage name merita o metamorfoza mai aproape de misteriosul extraneus din care se trage? Mai bine nu…
Si poate n-ar fi o idée rea sa nu mai analizam, sa nu ne mai intrebam cum, de ce si pentru cat timp suntem pe-aici si sa lasam lucrurile sa se intample cum vor ele. Let the King rule…dual or not.
Fraila e bine, isi face treaba cumintica. Sunt putin suparata pe nemtii ei ca s-a …stricat (era s-o citez pe Esca :)) chestie electrica de la scaun si nu “se exista” in stoc.