O saptamana mai tarziu...

Mi-am facut pana la urma temele. N-am gasit nici macar o piesa sa-mi placa sau cel putin una pe care s-o recunosc la a doua, a treia auditie. Si chiar m-am straduit, cross my heart. Albumul mi-a adus pe undeva aminte de Beatles, desi Beatlesii chiar mi-au placut odata cu toate ca n-am mai avut de mult timp starea in care sa-mi doresc sa-i ascult. Poate ca sunt doar defecta zilele astea, o fi de vina vremea, furtuna din Sahara sau planetele prost aliniate dar e clar ca intre mine si Exile-ul Rolling Stonesilor nu e pic de chimie. Nothing at all… Zero. Nada. Unele piese au chiar ceva care ma face sa ma incrunt si sa trec repede la urmatoarea. Si nu-mi place sa ma incrunt, mai ales ca in ultima saptamana am zambit mai mult decat de obicei. Ciudat si neasteptat efect … maybe it’s just the moody me. Nu stiu daca merit o recompensa, poate pentru sarguinta, …daaar am gasit “The Ultimate Best of 2011 Remastered” -spune-mi tu al cui :)- si mi-l acord ca premiu de consolare. Si Brandi (you know Brandi - Josephine's mom) are o groaza de piese care-mi plac. Si Anna Nalick. Pana la a doua tema a... decadei parca spuneai, nu? Da, cam asta as fi eu cand e vorba de muzica, cateodata nu pot sa ma opresc la ceva si pendulez haotic intre multe piese pe care le iubesc si in care ma regasesc iar alteori ma blochez la 1-2-3 bucati pe care le ascult obsesiv pana cand le recunosc fiecare acord. Cred ca sunt un pic, doar un pic de tot, sarita… “Wise up” e de la mine pentru mine but we can always share….