Nu e drept...dar ce e drept pana la urma. Melodia asta n-ar fi trebuit scrisa niciodata. Mint, si exagerez, intrucat o iubesc. Este unul din cantecele de care sunt foarte legat, descriind prin simplitatea lui, tipul de viata pe care eu (nu, nu sunt nebun ...) mi l-as dori... intr-un trailor by the sea ... FYI, fraza s-a terminat cu un oftat ... Doar imagineaza-ti ... America, acum 25 ani, nu mizeria de azi, un convertible "late 70's", jeans, t-shirt, si ... parul lung (una din angoasele vietii mele ... n-am putut sa-mi las niciodata parul sa creasca. Comunistii, scoala, mai tarziu slujba, etc. Nu-s chel, dar n-a fost sa fie...) , si acel gen de drum care, da! poate fi o autostrada din paradis. Nu trebuia sa pui Joshua Kadison aici... si stii de ce? Pentru ca este prea ... adevarat, ca sa fie adevarat. Exprima genul acela de sentimente, ce traiesc in unii oameni, nestiute de nimeni (de cele mai multe ori, niciodata), si – mai ales – neimpartasite nimanui, pentru simplul motiv ca ceilalti, poate, ar rade ... Nu trebuia sa pui Joshua Kadison aici ... de ce? Pentru ca nu e drept sa nu putem trai si noi asa ... nu e drept sa nu putem cumpara asemenea vise … ma rog, cei care doresc asta. Nu sunt patetic, iar sentimental aproape am uitat sa fiu …, dar sunt liber, liber sa scriu ce cred, si ce simt. Si simt ca trebuie sa-ti multumesc. Pentru ca mi-ai reamintit ce bine e(ra) sa fiu sentimental …
Cateodata mi-e teama ca o sa ma impiedic de o taraba cu vise dintr-astea, ca o sa inchid ochii si o sa-mi cumpar unul, no matter what. Sentimental e bine, pacat ca ne trece cu...viata (poti sa citesti cu varsta daca tii neaparat :) ). Noroc ca JK reuseste sa ne mai aminteasca asta din cand in cand. Liber sa simti e mai bine decat liber sa scrii. Nu-ti vine niciodata sa lasi libertatile astea mici in urma doar ca sa vezi macar putin cum e sa fii liber sa...orice?
Recitesc aceste comentarii vechi, si sunt uluit de actualitatea lor... in ceea ce priveste modul in care simtim si alegem sa ne exprimam. Din ziua in care am citit post-ul tau, l-am regasit pe JK, l-am regasit pe Marc Cohn (Walking in Memphis, s.a.)... m-am regasit, acelasi eu, tanar, mai slab, dar si mai visator, cu vise in care cuvantul libertate avea o conotatie pe care, din pacate, azi n-o mai regasesc. Desi, suntem liberi, zic toti. Dar, parca, avand mult mai multe prejudecati. Prea multe. Ori asta inseamna, din nou, din pacate, ca nu suntem mai liberi decat acum 25 ani, uneori - as zice - chiar dimpotriva. Uite eu, spre exemplu, mi-am (re)luat libertatea de a fuma o tigara, din cand in cand... uite asa! Si nu e tigara pe care s-o aprind, fara sa-mi aduc aminte de chestii de (mai de) mult. Iar locul asta, in care -practic- dezbatem ceea ce ne framanta, si nu putem, alas!, impartasi cu ceilalti din vietile noastre, este precum azilul ala in care am fi dusi, fiind considerati nebuni, nebuni pentru ca spusa noastra nu mai e inteleasa de cei din jur. Sa fie oare un strigat de neputinta, ce-am scris aici? Poate nu. Dar, sigur, daca da, atunci inseamna ca cei care se ocupa de azil mi-au dat doza corecta pentru azi, intrucat chiar ma simt mai bine acum. Era o necesitate sa revin. Si nu pot sa-ti multumesc indeajuns pentru ca ai ales sa scrii aici.
Bineinteles ca nu e un strigat de neputinta ce scriem aici. N-am admite niciodata (nici macar aici) ca am putea fi neputinciosi sau neimpliniti pe de-a-ntregul, ca avem nevoie de supape si refugii unde sa ne permitem sa fim cat de cat autentici. Altfel cum Dumnezeu am putea justifica toate eforturile de a ne construi existenta cvasi perfecta? Nu stiu daca era o necesitate sa revii, poate ca da pentru ca sihastria virtuala nu mi-a priit prea tare (privind strict din unghiul creativitatii – de fapt cred ca e mai mult decae evident). Deci… nu e rau deloc ca ai facut-o. Fumatul in schimb e rau…bad boy… ntz ntz…
Nu e drept...dar ce e drept pana la urma. Melodia asta n-ar fi trebuit scrisa niciodata. Mint, si exagerez, intrucat o iubesc. Este unul din cantecele de care sunt foarte legat, descriind prin simplitatea lui, tipul de viata pe care eu (nu, nu sunt nebun ...) mi l-as dori... intr-un trailor by the sea ...
RăspundețiȘtergereFYI, fraza s-a terminat cu un oftat ...
Doar imagineaza-ti ... America, acum 25 ani, nu mizeria de azi, un convertible "late 70's", jeans, t-shirt, si ... parul lung (una din angoasele vietii mele ... n-am putut sa-mi las niciodata parul sa creasca. Comunistii, scoala, mai tarziu slujba, etc. Nu-s chel, dar n-a fost sa fie...) , si acel gen de drum care, da! poate fi o autostrada din paradis.
Nu trebuia sa pui Joshua Kadison aici... si stii de ce? Pentru ca este prea ... adevarat, ca sa fie adevarat. Exprima genul acela de sentimente, ce traiesc in unii oameni, nestiute de nimeni (de cele mai multe ori, niciodata), si – mai ales – neimpartasite nimanui, pentru simplul motiv ca ceilalti, poate, ar rade ...
Nu trebuia sa pui Joshua Kadison aici ... de ce? Pentru ca nu e drept sa nu putem trai si noi asa ... nu e drept sa nu putem cumpara asemenea vise … ma rog, cei care doresc asta. Nu sunt patetic, iar sentimental aproape am uitat sa fiu …, dar sunt liber, liber sa scriu ce cred, si ce simt. Si simt ca trebuie sa-ti multumesc. Pentru ca mi-ai reamintit ce bine e(ra) sa fiu sentimental …
Cateodata mi-e teama ca o sa ma impiedic de o taraba cu vise dintr-astea, ca o sa inchid ochii si o sa-mi cumpar unul, no matter what.
RăspundețiȘtergereSentimental e bine, pacat ca ne trece cu...viata (poti sa citesti cu varsta daca tii neaparat :) ). Noroc ca JK reuseste sa ne mai aminteasca asta din cand in cand.
Liber sa simti e mai bine decat liber sa scrii.
Nu-ti vine niciodata sa lasi libertatile astea mici in urma doar ca sa vezi macar putin cum e sa fii liber sa...orice?
Recitesc aceste comentarii vechi, si sunt uluit de actualitatea lor... in ceea ce priveste modul in care simtim si alegem sa ne exprimam. Din ziua in care am citit post-ul tau, l-am regasit pe JK, l-am regasit pe Marc Cohn (Walking in Memphis, s.a.)... m-am regasit, acelasi eu, tanar, mai slab, dar si mai visator, cu vise in care cuvantul libertate avea o conotatie pe care, din pacate, azi n-o mai regasesc. Desi, suntem liberi, zic toti. Dar, parca, avand mult mai multe prejudecati. Prea multe. Ori asta inseamna, din nou, din pacate, ca nu suntem mai liberi decat acum 25 ani, uneori - as zice - chiar dimpotriva.
RăspundețiȘtergereUite eu, spre exemplu, mi-am (re)luat libertatea de a fuma o tigara, din cand in cand... uite asa! Si nu e tigara pe care s-o aprind, fara sa-mi aduc aminte de chestii de (mai de) mult.
Iar locul asta, in care -practic- dezbatem ceea ce ne framanta, si nu putem, alas!, impartasi cu ceilalti din vietile noastre, este precum azilul ala in care am fi dusi, fiind considerati nebuni, nebuni pentru ca spusa noastra nu mai e inteleasa de cei din jur.
Sa fie oare un strigat de neputinta, ce-am scris aici? Poate nu. Dar, sigur, daca da, atunci inseamna ca cei care se ocupa de azil mi-au dat doza corecta pentru azi, intrucat chiar ma simt mai bine acum.
Era o necesitate sa revin. Si nu pot sa-ti multumesc indeajuns pentru ca ai ales sa scrii aici.
Bineinteles ca nu e un strigat de neputinta ce scriem aici. N-am admite niciodata (nici macar aici) ca am putea fi neputinciosi sau neimpliniti pe de-a-ntregul, ca avem nevoie de supape si refugii unde sa ne permitem sa fim cat de cat autentici. Altfel cum Dumnezeu am putea justifica toate eforturile de a ne construi existenta cvasi perfecta? Nu stiu daca era o necesitate sa revii, poate ca da pentru ca sihastria virtuala nu mi-a priit prea tare (privind strict din unghiul creativitatii – de fapt cred ca e mai mult decae evident). Deci… nu e rau deloc ca ai facut-o. Fumatul in schimb e rau…bad boy… ntz ntz…
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=1GSWc3S3FY0&ob=av2n
RăspundețiȘtergereNu stiu cat de mult iti vor fi placand Nickelback, numai ca baietii povestesc, si nu doar canta...
RăspundețiȘtergereClipul, asa ca un sneak-peek in muzica lor...enjoy!
Prima oara cand aud de ei :). Dar piesa asta nu suna rau deloc, mult mai pe potriva gusturilor mele necultivate decat RS.
RăspundețiȘtergereFeelin' good :)