Quote of the day

"Not everything that counts can be counted, and not everything that can be counted counts".

Albert Einstein

Ce mi-ar placea

Mi-ar placea sa fiu speciala.

Uitasem: I'm unique. Just like everyone else.

Corectie. Mi-ar fi placut sa am un talent, un minim de inclinatie artistica. La desen poate mai mult decat la muzica. La sculptura. Balet. La...ceva...

Ceva care sa "ma exprime" fara cuvinte. Pentru exactitate (ei da, sunt "precisa", mare talent) ceva care sa spuna tot ce nu se poate pune in cuvinte. Cateodata nu-mi ajung cuvintele. Niciodata acelasi cuvant nu inseamna acelasi lucru pentru toata lumea. Pentru precizie: intotdeauna aceeasi fraza inseamna altceva pentru fiecare pereche noua de urechi care o aude. Si nu pentru c-as vrea sa arat ceva,nu simt ca trebuie sa demonstrez, sa probez, sa explic ceva.

Nu ma mai caut. M-am gasit. Stiu cine sunt. Chiar daca suna (sau chiar o fi) lipsit de aspiratie mi-e de ajuns cine sunt.

20% din mesaj e in cuvinte, parca asa era ziceau pe la cursurile de comunicare. Limbajul non verbal e restul. Cred ca de-asta ne place (unora) sa citim. Putem sa ne imaginam restul de 80%. Si totusi... de multe ori am vazut ecranizari dupa carti care mi-au placut si am regasit uneori pana la detaliu ceea "vazusem" citind. Probabil ca nici imaginatia mea nu e speciala, "vede" la fel ca majoritatea. Brr... majoritate, urat cuvant.

Mi-ar placea sa am timp sa fac ce cred ca mi-ar placea sa fac. Sa invat ce mi-as dori sa invat. Sa verific cat de "exacta" sunt in visari.

Prea putin

Ma gasesc parca prea rar gandindu-ma la tata. A trecut o primavara fara el. Se duce si o vara. A fost primul Paste, o sa fie primul Craciun. A fost prima zi de nastere cand nu l-am avut langa mine. In august si-ar fi aniversat 46 ani de casatorie. Anul trecut radeam cu totii cand faceam planuri pentru nunta de aur. N-am putut sa vorbesc cu mama in ziua aniversarii lor. N-am stiut ce sa-i spun si-am fost egoista, n-am spus nimic. M-am mintit ca poate vrea sa ramana singura cu gandurile ei pentru ca mi-a fost mai usor.
Am fost in vacanta si am incercat sa nu ma simt vinovata ca ma bucur, mi-am amintit cum m-a invatat sa inot, cum statea si facea turnulete castelelor mele de nisip. Cand n-am chef sa ma joc cu copilul ma intreb cum Dumnezeu avea el intotdeauna chef de noi cand eram copii. Au fost zile cand m-am surprins gandindu-ma cum o sa-i povestesc cand ajung acasa ce-am facut, ce-am vazut…. Am momente cand pun mana pe telefon si imi dau seama apoi ca nu mai am cum sa-l sun…

Ma tot gandesc ca nu se poate ca prea putin sa fie de fapt tot. Si totusi...
Ma simt orfana. Sunt orfana.

Joi 13...seara

Am probleme existentiale majore. De par-egzamplu ma intreb ce e mai rau sa descoperi cand ajungi seara acasa dupa o zi petrecuta exclusiv "pe adrenalina"(plus apa si cafea):
1. Ca sticla de Campari e goala si miselul care a golit-o (desi nu-i place!!!) n-a cumparat refill
2. Ca ai Campari dar nu ai gheata si nici suc de portocale
3. Ca ai doar gheata si suc de grapefruit fara zahar
5. Ca nu ai nici macar apa plata, copilu' ti-a transformat samponul "per capelli stressati" si gelul de dus cu miere si crema hidratanta in spumant de baie si si-a acoperit "crima" umpland recipientele cu apa chioara. Si nici cu cine sa te certi n-ai, ca oamenii sunt in parc (fara tine, ca de... daca nu ajungi la timp). Chiar si motanul te ignora.

Cand stii ca ai enervat un inginer :)

Se pare ca suma e $533.80. Are cineva curiozitatea sa verifice? :))

Blestemu' megastarului

Spuneam nu demult ca n-am fost fan MJ, dimpotriva. Din punctul meu de vedere a fost doar un produs media bine ambalat si excelent promovat. Nu ca punctul meu de vedere l-ar fi afectat in vreun fel pe "megastar" cat era alive and kicking, acu' nici atat. Asta cat priveste partea artistica. In rest ...blocat in evolutia intelectuala pe undeva prin pubertate si serios deranjat la cap. In plus nu cred ca pentru acuzatiile de pedofilie s-ar aplica zicala cu "hotul neprins..." ci mai repdede cea cu "de unde nu e foc...".

Si uite cum loveste megastaru' de "dincolo" si mi se intoarce copilul mare fan MJ din tabara. Acum, dupa cum scrie la carte, trebuie sa lasam copilul sa-si cultive propriile preferinte, sa nu-i taiem entuziasmul ai sa-l incurajam ca nu cumva sa-i stirbim personalitatea. Vreau sa cresc un blegoman fara opinii? Doamne fereste!

Si in acest mod simplu s-a apucat mami de descarcat albumele pentru a le pune la dispozitia unicului mostenitor (acum nu cred ca se astepta cineva sa le cumpar, nu?!?!).Ei, daca s-ar fi terminat aici n-ar fi fost nimic. Copilu' nu stie destula engleza cat sa si inteleaga ce zice(a) staru' si ARE NEVOIE sa i se traduca. A avut cineva curiozitatea sa vada ce texte a produs textiero-compozitoro-interpretul? Cred ca perioadele de recuperare intre sedintele de inalbire si/sau modelat noi nasuri erau lungi si plicticoase, alfel nu-mi explic de ce n-a facut si el ca restul lumii: doua-trei strofe scurte si-un refren de doua randuri. Unde mai pui ca dupa Billie Jean m-am repliat si acum fac traducere si adaptare. Mi-a ajuns cate explicatii a trebuit sa dau dupa ce i-am tradus juniorului "the kid is not my son". Si eu care crezusem ca am depasit etapa "de ce -urilor". De unde? Au evoluat si s-au rafinat in: “cum?” “ de unde stia?” “cand?” si altele asemenea.

Pinky mood & after holiday blue

Cred ca mi-ar placea sa fiu delfin.
Sau rechin, calcan, sirena :)…. orice peste suficient de descurcaret cat sa nu sfarseasca pe gratar. Partea proasta e ca as manca numai peste si alge. Partea si mai proasta e ca as bea doar apa sarata.