Sptamana de … mai putine zile

Pentru binele neuronului meu, ne-dus in vacanta de prea mult timp, care tot numara zilele pana la mult visatul time-off (si tot multe ii ies) cea mai buna idee ar fi sa se elimine definitiv din calendar cel putin 2 zile:
- Lunea, pentru ca niciodata nu reusesc sa ma trezesc la timp, pierd jumatate din ea cu adaptarea la prestatul pe plantatie iar cealalta jumatate e inutila si chiar deprimanta de-a dreptul.
- Vinerea, o zi mult prea lunga care precede un week-end mult prea scurt. In plus sunt absolut insuportabila vinerea, chiar si eu as evita sa dau ochii cu mine.

Pentru a nu perturba ordinea universului, galaxiei sau sistemului solar propun sa compensam eliminarea zilelor nesuferite prin extinderea corespunzatoare a duratei sambetelor si duminicilor.
Mi se pare o propunere de bun simt, nu stiu de ce nu s-o fi gandit nimeni pana acum la ea.
O fi probabil pentru ca plictiseala imi trezeste gena latenta de genialitate.

P.S. La Monday bluemood pune umaru' si Sting, trebuie sa schimb playlistul neaparat.
P.P.S In fraza anterioara nu se face referire la manelistu' Sting, in caz ca exista.

Flying to Africa? Bad Idea :)

Cine, TU…..?!?!?!

fragment 100% disperat :)

Lipsa de “cultura” de mahala se plateste. Cu festelitul blazonului de obicei. Big time.
Ce se vorbeste in general cu colegii cu care n-ai multe lucruri in comun? Ce vreme e pe-afara, unde si cand pleci in concediu, la ce filme te mai uiti, ce muzica mai asculti.
Ei, saptamana asta am raspuns de cateva ori la ultima intrebare “NEK” si am ramas mirata de reactie. Aceeasi la toata lumea.
NEK? Tu? Pe bune? Vorbesti serios? TU asculti NEK? N-as fi crezut. Body language ce insotea exclamatiile astea l-as fi ascociat mai usor reactiei la afirmatia ca am raie sau lepra.

Acum nu ca NEK ar trebui sa fie the music of choice for everybody, dar nu intelegeam de ce naiba e asa un soc ca EU ascult NEK. Ce-ar fi normal sa ascult? Emo music? Bach?

Oricum, azi, dupa a … multa reactie de genul asta am avut curiozitatea sa dau un search …si SOC!!!
Ma gandeam ca o fi ajuns bietul NEk pedofil, ca o fi serial killer sau serial rapist...Da' de unde? Exista un "mare star" autohton care se “intituleaza” NEK si canta manele sau p-acolo.

Sa ne-ntelegem:
NEK e asta!!!
Si nu canta manele.

OMG... I'm mortified.

Desi mai jenati decat mine ar trebui sa fie cei carora primul "star" care le-a venit in gand a fost manelistu'. Zic si eu.

Grown-ups

In ultimele saptamani am dat serios in mintea copiilor. In grup. Pentru cine nu stie grupul restrans e format din 4 adulti care gestioneaza cu talent si entuziasm 2 copii. Si asa de bine ii manage-uim incat reusim (unii dintre noi) sa-i mai uitam pe la antrenamente sau sa-i facem sa se incaiere cand permitem unuia lucruri care celuilalt nu-i sunt permise. Familii model. Pana acum am rezistat vicisitudinilor si inca ne bucuram sa ne vedem, asteptam cu interes ce-o sa se intample cand baietii o sa se indragosteasca de aceeasi fata.
Whatever. Evenimentul lunii este ca am “externalizat” simultan copii. Fiecare pe unde a putut. Ei, si brusc am ajuns sa ne comportam mai rau decat niste adolescenti ramasi singuri acasa.
Exemplificare
Suna telefonul:
- Mai fratilor, cum va simtiti voi ca doi porumbei pe-o craca? Ca la noi e boring rau….
- La noi e fabulos, de fapt tocmai vroiam sa scoatem telefonu’ din priza , spune repede ce vrei.
- ….. aaaaaaaaa
- V-am pacalit, este? Si la noi e o plictiseala de moarte! Care porumbei? Mai repede vulturii aia din cartea junglei =)).
- Super, atunci venim noi cu … apa plata, voi pregatiti filme, carti, table, ce-o fi. Si o gustarica.
- Mancare? Maxim sandwichuri si poate o salata, ca n-am mai intrat in bucatarie cu treaba de cand am expediat copilu’. Si nici pe la piata n-a ajuns nimeni.
“Nimeni” protesteaza prin semne si completeaza din off: daca vor sandwichiuri sa ia si paine, ca am mancat eu ultimele 2 felii.

400% adulti.

Medicina moderna

Am cateva fixuri. Unul dintre ele ar fi neincrederea in medici, mai precis neincrederea in medicina ca stiinta exacta. Din cauza asta cu absoluta consecventa caut cel putin o a doua opinie de fiecare data cand mi se pune un diagnostic.
Maximum de “opinii” le-am adunat in timpul sarcinii, castigatorul dreptului de a-mi face cezariana purta pe tricou nr. 5. Acum pe bune, era un bisturiu in tot tabloul asta. Care urma sa ma taie pe mine. In conditile astea 5 mi se pare un numar chiar decent. For the record nu cred ca s-ar califica la o eventuala noua selectie, am mai ridicat un pic stacheta =)).
O prietena, pe care o consider unul dintre putinii medicii despre care chiar cred ca “stiu carte”, este de obicei cea la care ajung pentru a treia sau a patra opinie.Totul e sa fie in toane bune :).
Ceea ce nu se intampla de fiecare data.
Un exemplu (recunosc ca am intins putintel coarda):
- Azi ce-ai?
- Ma doare capul si sunt cam ametita.
- Gravida zici ca nu esti…
- N-am zis, da’ nu sunt.
- Cand ametesti vezi stelute, ceva?
- Nu draga, ca ti-as fi spus!
- Iei ceva buline?
- Nurofen se pune?
- Nu se pune.
- De dormit dormi?
- Beton.
- Apa bei?
- Beau.
- Cafea ?
- Cata stii.
- Te-ai enervat?
- Nu prea.
- Tensiune?
- Inainte sau dupa cafea?
- Dupa!
- 12/6.
- Aha…Analize cand ai facut?
- Luna trecuta.
- Si?
- Colesterol maricel, in rest bune. Ziceam sa iau niste Omega3. Sa iau?
- Ajunsesi si tu doctorita. Ia, ca rau n-are cum sa-ti faca. Nici bine. Mai bine baga salata de 3x pe zi.
- Zi draga ce-am! N-auzi ca am migrene si ameteli? Ce-ai invatat atatia ani la facultatea aia?
- Fetita, stiu ce ai. ESTI DEOCHEATA!!!! Cauta o baba sa-ti descante, ca eu am pacienti bolnavi de-adevaratelea, nu izmeniti ca tine! Sa ma suni cand iti trece sa mai povestim.

Nu mai astept cuvintele potrivite. Foarte probabil nu exista. Si la fel de probabil ca privita din afara, emotia si entuziasmul meu sunt patetice.Ei si? Blogul meu, patetismul asisjderea.Cu cateva zile inainte de “event” ma gandeam serios daca vreau sa ma duc . Si asta mi s-a tras de la “recomandarea” unui coleg care fusese recent la o intalnire similara si a ramas profund dezamagit. In caz de dubiu aplic lozinca stupida “mai bine sa-ti para rau de ce-ai facut :)”, asa ca am trecut la faza 2: “Cu ce ma imbrac?”.A fost mult mai greu sa ma decid decat imi era (in mileniul trecut) cand ma pregateam pentru intalniri romantice. Cred... mileniul trecut a trecut cam demultisor…Whatever, same feeling, much more options :). Dupa ce am sortat tinutele dupa cateva criterii simple: “prea serioasa / slutty”, “prea decoltata /prea putin decoltata” am reusit sa ma decid cu 15 minute inainte de ora la care ar fi trebuit sa ies pe usa. Arbitrul absolut al elegantei, fi-miu, m-a gratulat cu un “imi place de tine mami, esti foarte frumoasa”. (Clar proverbul cu cioara si puiul e valabil in ambele directii).

Tot drumul spre liceu n-am incetat sa ma intreb cum anume ar fi “normal” sa ma comport, ce-o sa fac daca n-o sa-i recunosc pe unii dintre colegi … si multe alte intrebari care incepeau cu “ce” sau “cum”…A fost suficient sa intru pe usa ca sa simt ca inca sunt “de-acolo”, ca parca n-au trecut 20 de ani ani ci cateva zile de cand am pasit ultima oara pe culoarele alea . M-a ajutat cred si toata explozia de urale cu care era primit fiecare nou venit. Cum dupa bunele mele obiceiuri am ajuns printre ultimii, “corul” era aproape complet. O senzatie putin ciudata sa pui fete de adulti celor cu care ti-ai petrecut adolescenta. Dar cred ca a fost singura senzatie neplacut-ciudata a zilei.Ne-am asezat in banci, s-a strigat catalogul. Cand mi-a venit randul “diriga” m-a masurat din cap pana in picioare si mi-a aruncat vesela un “daca veneai cu decolteul asta la scoala te exmatriculam”. “Baietii” au protestat zgomotos. La fel de revoltati cum protestasera (ieri?) cand m-a trimis acasa pentru ca imi scurtasem sarafanul si-mi pusesem pantofi cu toc (Guban-425 lei :), de la magazinul Elegant de langa Sala Palatului).As vrea sa-mi amintesc tot ce s-a intamplat minut cu minut in ziua aia, de cand m-am asezat din nou in banca si pana in dimineata urmatoare cand ospatarii ne-au anuntat politicos ca restaurantul ar fi trebuit sa se inchida cu o ora in urma. Cand ne-am mirat ca s-a terminat atat de repede si am promis ca n-o sa mai asteptam 20 ani pana la intalnirea viitoare.

A good way to start the week....

Irevocabil, iremediabil, definitiv...indragostita

Seashore mood...

Mie marea nu-mi incarca bateriile, mi le curata. Nu stiu cum face de ma scapa de toate tampeniile, orgoliile, incapatanarile si lamentarile infantile. E de neinteles cum transforma marile mele dileme existentiale in prostioare insignfiante.

Nu mai stiu la care din multele cursuri dovedite in timp inutile era ceva despre “ancoratul starii pozitive”. Oricat am incercat la mine n-a mers niciodata. Mi-ar place sa pot conserva starea asta de bine.
Pentru ca imi place cine sunt dupa ce ma intalnesc cu marea.

20 ani si-un pic

Inca mi se pare ireal .
Si n-am gasit nici un superlativ sa i se potriveasca zilei asteia. Tinand cont ca eu ma entuziasmez in mod sincer cam o data pe cincinal si sunt oricum numai sentimentala si emotiva nu, asta ar trebui sa insemne ceva.
Orice reuniune perfecta pe care mi-as fi putut-o imagina (si cu imaginatia stau binisor...) ar fi fost o copie palida a ceea ce s-a intamplat in realitate.
Nu mai stiu de cand nu m-am mai simtit atat de … iar n-am adjective :).
Sper sa reusesc sa gasesc candva cuvintele potrivite...

Some need gold…
Altii numai sa se impace cu adolescentii pe care-i tin ascunsi. Nu-i nevoie decat sa te opresti si sa dai timpul inapoi.

20 ani sau mai mult.

:)

El viaje

Nu cred ca am suficienta chemare artistica sa transpun in cuvinte parte din ziua mea de ieri. M-am pus la dispozitia “fetelor” (translated mama & friends) care ...aveau “niste treaba” si necesitau transport :).
Nu-mi mai amintesc totul in detaliu insa parte din dialoguri sunt memorabile (mai exact o sa-mi ia mult timp sa mi le sterg din memorie).
Imbarcarea
“Fetele” (le-as spune “babele” da’ mi-e ca e vreuna internauta si ma trezesc dezmostenita), se instaleaza comod dupa ce se invita una pe alta:
“Nu vrei tu sa stai in fata?
“A… nu, stai tu”
“Ba tu”
“Da’ poate vrea ea, sigur nu vrei tu draga?”
Nu ma pot abtine si comentez: “Mai eliberez eu un loc in fata daca e vreo amatoare.”
Mama: “Nu e cazul sa fii ironica, draga”.
Destinatia
“Unde mergem?”
Aici sa te tii….
B1: O iei pe la…. Si dupa aia pe la….
B2: Ba nu draga, mai bine pe la… si dupa aia pe la…. Ca pe unde zici tu e aglomerat si ajungem tarziu.
B3: Nu draga ca a zis la stiri ca e inchis pe-acolo, mai bine ocolim prin…..
Eu: Am intrebat UNDE MERGEM?!?! nu pe unde o luam!!!!
Mama (ca si cum n-as fi de fata): “V-am zis eu ca de la o vreme e foarte nervoasa, ii sare tandara din orice”.
Schimb de priviri pline de intelegere si compatimire.
Aflam destinatia…
Drumul
B1: E foarte cald.
M: Da mama si tu mai rece, nu merge mai rece?
Eu: Merge
M: Parca masina cealalta facea mai rece, asta noua nu “raceste” asa bine. (for the record, cand vine mama la mine trebuie sa opresc AC indiferent cat e de cald afara pentru pentru ca “nu e sanatos, o sa bagati copilul asta in spital cu pneumonie”).
Eu: Merge si mai rece de-atat.
M: Pai de ce nu dai?
Eu: Dau.

Tusesc (proasta inspiratie)
B1: Mai fumezi?
Eu: Da.
B1: Pai vezi, d-aia tusesti.
Eu: Am racit.
B2(catre mine): Ei, ai racit, e de la tigara draga, mai lasa-le.
B2(catre mama): Si tu de ce-o lasi?
M: Pai nu stii ca intotdeauna a facut numai de capul ei?
Oftaturi....
B3: Lasa-le mama, ca ai vazut ce-a patit saracu’ taica-tu, cum a facut infarct.
TATA N-A FUMAT NICIODATA!!!!
B1: Pai vezi?
?!?!?!

B1: E foarte cald.
M: Da mama si tu mai rece.
Eu: E pe 18 grade, NU MERGE MAI RECE!!!!!
B1: Vezi, d-aia a racit fata, daca sta in frigu’ asta!!!
M: Eu tot zic ca masina cealalta facea mai rece de-atat.


As mai avea material dar din pacate nu mai am timp …

A fost chiar funny pana la urma, inclusiv biletul duios pe care l-am gasit azi dimineata pe birou “o zi fara tine e ca o luna de concediu”.


(....actiunea de telenovela cere titlu de telenovela)

=))

...iar atunci cand seamana cu owltards pot fi chiar draguti. Cute-draguti, nu cool-draguti =)).

3 motive...

...pentru care accept sa fiu considerata ciudata:

- sunt geloasa pe doua pisici de mare care se balacesc intr-o apa nesimtit de albastra si ma sfideaza de pe o pagina de calendar

- de cele mai multe ori cand am toane nu stiu sa raspund la intrebarea “ce-ti lipseste?"

- ridicol si absurd sunt adjectivele pe care le folosesc cel mai des (penibil e doar pe locul 3)