Mie marea nu-mi incarca bateriile, mi le curata. Nu stiu cum face de ma scapa de toate tampeniile, orgoliile, incapatanarile si lamentarile infantile. E de neinteles cum transforma marile mele dileme existentiale in prostioare insignfiante.
Nu mai stiu la care din multele cursuri dovedite in timp inutile era ceva despre “ancoratul starii pozitive”. Oricat am incercat la mine n-a mers niciodata. Mi-ar place sa pot conserva starea asta de bine.
Pentru ca imi place cine sunt dupa ce ma intalnesc cu marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu