Nu pricep…

Am incercat sa ma uit la Slumdog Millionaire dar a fost peste puterile mele. Nu m-a ajutat deloc entuziasmul celor care-l vazusera inaintea mea si mi-l recomandasera cu caldura….mi s-a parut o porcarie si n-am avut nervii sa ma uit pana la sfarsit (nici macar pana la jumatate ca s-o spun p-a dreapta).
Mi s-a parut o combinatie de film indian prost (ca si cum ar fi si vreunul bun :) ) cu o trama absolut previzibila condimentat cu imagini fortat socante ale mizeriei din mahalalele din Mumbai. Nu-i asa ca el in final o re-gaseste pe EA, isi dau seama ca sunt facuti unul pentru altul si traiesc fericiti pana la adanci batraneti? Si mai ies si din mizerie, pentru ca el (analfabet) face ce face si sufla jack-potul de la concurs ? De fapt stiu ca asa e, n-am nevoie de confirmari, mi-au povestit colegele emotionate pana la lacrimi «vaaiii, dar a fost asa frumos la sfarsit, pacat ca nu te-ai uitat». (Aici se potrivea emoticonul ala verde plin de greata.)

Nu pricep de unde fascinatia asta pentru mizerie, suferinta, senzational cu orice pret si obsesia pentru happy-end. Plus stereotipul american “west is best”. O fi vreo “reteta” pentru criza, sa nu mai sufere bietii americani asa rau cand le executa banca ipoteca si raman homeless. Un fel de Prozac de celuloid.
Ca le face bine la cap e una dar… «best motion picture of the year » ?!?!?! La fel ca ”Lista lui Schindler” , “Out of Africa”, sau (din secolul asta :)) “Lord of the rings” , “Crash” sau “La vita e bella” a lui Benigni? Bine cel putin ca “La vita e bella” cel mai bun film strain al anului, nu risca sa fie comparat cumva cu “capodopera” 2008.
A…se pare ca nu stau bine cu perceptia metaforei si n-am fantezie, de fapt filmul s-ar vrea “a fairytale”. Prefer sa ma uit la Disney, macar acolo Alba ca Zapada nu presteaza dansuri indiene.

Recunosc ca sunt oarecum rasista. Selectiv rasista daca ma gandesc ca Shemar Moore si Tiger Woods sunt pe my (wish) “to do” list :) :) :). Deci nici cu fantezia (fanteziile :))) n-as duce-o chiar rau deocamdata.

As avea o idee de scenariu pentru anul viitor: biografia romantata a divei de Piatra-Neamt, condimentata cu niste flash-back-uri din viata Elodiei (ar putea sa fie …. verisoare hihihi), scene cu aurolacii din canale, cateva violuri si incesturi “europene” si una, maxim doua tranzactii cu copii pentru organe.
A... la sfarsit o impac pe diva cu milionarul, care se autodenunta si se lasa de baut in inchisoare, nu inainte sa-i faca doamnei tripleti. Asta ca sa fie sigur ca nu-i mai arde de tratamente cu “gerovital” cat e el ocupat sa-si plateasca datoriile fata de societate.
Iar “Gerovital” descopera ca de fapt e gay.

Imi mai trebuie doar un buget de 15 mil USD si un regizor de duzina si s-ar putea sa ajung pe covorul rosu :).

Si eu care ma rusinam ca ma uit la G A….