"Reality is merely an illusion, albeit a very persistent one" - Albert Einstein
Ei hai ca nu sunt nici depresiva, nici nu cochetez cu suicidul… vineri eram “moody” (nu stabilisem ca aici am voie sa fiu oricum? ). Si trebuie sa recunosti ca e preferabil sa ai prietene cu care sa filosofezi pe teme existentiale (fie ele 100% improbabile si fortat majore) decat sa schimbi retete de snitele.
Acum nu ca retractez ce-am scris vineri, era oarecum exacerbata starea dar era (este) a mea. Nu stiu cat de bine te intelegi tu cu tipul ala de 25 ani dar omoloaga lui care salasluieste la mine se pare ca e inca adolescenta si are momente de rebeliune cand nu vrea deloc sa stea ascunsa :).
Cred ca totul tine de asteptari. Nu ca n-as mai avea altele, dar sunt destul de lipsita de entuziasm daca ma gandesc ca pe cele majore le-am cam bifat si nu ma simt deloc asa cum m-as fi asteptat. Mai ales ca “matricea” nu ma lasa sa-mi setez asteptari spectaculoase.
Si nu-mi spune ca oricat ai detesta modelele si sabloanele nu traiesti tot in/dupa ele pentru ca nu cred.
Tocmai pentru ca iubesc viata nu prea mi se pare ok sa simt ca nu traiesc “de-adevaratelea”. Sau nu destul. Probabil ca asteptarile mele au fost disproportionate, naiba stie. Dar tot ma simt cateodata de parca m-ar fi dresat Pavlov.
… si ca sa fiu sincera pana la capat as prefera cabernet, nu ma dau in vant dupa sampanie :), era si aia un sablon :).
Ei hai ca nu sunt nici depresiva, nici nu cochetez cu suicidul… vineri eram “moody” (nu stabilisem ca aici am voie sa fiu oricum? ). Si trebuie sa recunosti ca e preferabil sa ai prietene cu care sa filosofezi pe teme existentiale (fie ele 100% improbabile si fortat majore) decat sa schimbi retete de snitele.
Acum nu ca retractez ce-am scris vineri, era oarecum exacerbata starea dar era (este) a mea. Nu stiu cat de bine te intelegi tu cu tipul ala de 25 ani dar omoloaga lui care salasluieste la mine se pare ca e inca adolescenta si are momente de rebeliune cand nu vrea deloc sa stea ascunsa :).
Cred ca totul tine de asteptari. Nu ca n-as mai avea altele, dar sunt destul de lipsita de entuziasm daca ma gandesc ca pe cele majore le-am cam bifat si nu ma simt deloc asa cum m-as fi asteptat. Mai ales ca “matricea” nu ma lasa sa-mi setez asteptari spectaculoase.
Si nu-mi spune ca oricat ai detesta modelele si sabloanele nu traiesti tot in/dupa ele pentru ca nu cred.
Tocmai pentru ca iubesc viata nu prea mi se pare ok sa simt ca nu traiesc “de-adevaratelea”. Sau nu destul. Probabil ca asteptarile mele au fost disproportionate, naiba stie. Dar tot ma simt cateodata de parca m-ar fi dresat Pavlov.
… si ca sa fiu sincera pana la capat as prefera cabernet, nu ma dau in vant dupa sampanie :), era si aia un sablon :).
Ziua buna, stranger ... long time no hear. No matter why ... Azi m-am hotarat sa nu fiu eu. Deci, "alegatiile" urmatoare vin chiar din partea insider-ului, al celui dinlauntru, si care - evident – azi se adreseaza "omoloagei".
RăspundețiȘtergereAsta ca sa iesim (din nou, nu?) din sabloane, prin rebeliuni :) imaginare, dar de care avem, uneori, atata nevoie.
Am avut o perioada incarcata, dar frumoasa, reusind sa petrec cu baieteii mai mult timp, aflandu-ne numai noi trei, singurei, toata saptamana trecuta. As minti sa spun ca nu mi-a fost greu, dar era parca necesar. Necesar, spre a nu ne instraina si mai mult. Pomeneam in interventiile noastre trecute despre faptul ca nu sunt(em) parinti perfecti. Eu unul nu sunt, dar m-am straduit ... si mi-a placut. Si nu e nicio urma de fatarnicie in afirmatia asta...
Din nefericire, speranta unei noi saptamani, mai relaxate, a fost repede spulberata :)
Job-ul trebuia sa-si reaminteasca de mine :) :) cu toate neplacerile derivate de-aici.
Ma gandeam deunazi, ca ar trebui, poate, sa ies la pensie … practic, lucrez (literally) de la 18 ani, iar facultatea (din motive obiective) mi-am executat-o 6 ani, la seral, fiind si inrolat in marele concert al muncii socialiste. But that was back then …acum, daca ma uit in my work record, sunt adunati 24 de anisori. Inca unul si ma las …). Oricum, sunt astazi unul dintre cei care se pot lauda cum e sa fi cunoscut, in aproape egala masura, atat iadul comunist romanesc, cat si pe cel frumos imbracat, abundent, dar nu in cele din urma, la fel de crunt, capitalist si la fel de original-romanesc.
Glumesc, desigur, pentru ca nu stiu ce as putea face daca n-as munci …nu conteaza, oricum. A fost doar o scurta perioada de destainuiri ,din ciclul “veritas vos liberabit” …
Intorcandu-ma la sampanie/cabernet, desi e numai joi, let’s look at the bright side, maine e vineri :), asa ca permite-mi sa inchin un pahar (eventual doua) in cinstea acestui interesant schimb cultural. Life must go on, simply because we love it.