Restauratio

Greu dar am reusit sa ma intorc la fragmentele mele. Disparate, disperate… dispærate. Distantarea, hai sa-i zicem autoimpusa desi a fost mai mult de-atat, mi-a dat un sentiment pregnant de…nu i-as spune vinovatie insa nici nu stiu cum sa-i spun altfel. Era/este un amestec nedefinibil de trairi in care vinovatia joaca un rol destul de mic… Ma uit in urma si caut momentul in care m-am "refugiat" in fd. Si incerc sa-mi amintesc cum/cine eram. Si incerc sa inteleg cum s-a metamorfozat "eu" cea de-atunci in "eu" cea de-acum. Si ma intreb cat din transformare e consecinta a tot ce mi-am explicat, ce-am descoperit, ce-am trait (in) virtual. Sau a tot ce-am crezut ca-mi explic, ca descopar, ca traiesc…

Stiu, scenariul postarii asteia pare previzibil. Simt nevoia de disclaimer cu toate ca stiu ca fd a ramas exlcusiv terenul meu de jocuri introspective. Chiar si asa, candoarea cu care mi-am afisat de atatea ori egoismul poate fi inselatoare si nu vreau asta. Pentru ca restauratio nu este despre mine. Nu se invarte in jurul meu si al dilemelor mele existentiale. Nu este nici macar un tribut adus locului asta si contributiei lui la prefacerea mea. E… o mirare. Uimirea ca VIRTUÁLUL, definit précis de dictionar ca "adj. Care există ca posibilitate, fără a se produce în fapt.", a "produs" in fapt atat de mult. Atat de multe. Atat de…altfel. Ca viata "care nu se produce in fapt" a putut fi mai vie decat …cealalta/celelalte. Sau a parut mai vie… Ca a fost "de-adevaratelea" sau nu conteaza mai putin.

 

 

Quando qualcosa parte, non inseguirlo sempre, qualche volta prova ad aspettarlo

(Biagio Antonacci)

...oppure dimenticare. Anzi, meglio dimenticare.

(Ana)