Playing God

S-o luam de la definitia din dictionar:

 

eŭtanasíe f. (vgr. eŭ-thanasía, d. eû, bine, și thánatos, moarte).

1. moarte ușoară, fără dureri. 2. provocare de către medic a morții unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferințele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave. 4. moarte frumoasă orĭ plăcută 5. sinucidere asistata

 

Nici una din definitiile astea  nu-mi place. "Nu-mi place" se traduce prin "nu ma face sa accept mai usor ideea". Nu pot. Nu vreau. Sper ca daca o sa gandesc cu destula forta "NU" ... n-o sa mai fie nevoie sa decid. Sa fac. Sa asist. Sa fiu acolo. Sa vad. Am ajuns sa-mi doresc sa se stinga singur, acum cat suferinta e inca suportabila, ca sa nu trebuiasca sa hotarasc eu ca e momentul ca viata lui sa se termine.

Da, bine…stiu ca pentru un privitor din afara sunt probabil "nebuna cu pisica". Sunt si pentru multi cunoscuti. Am auzit in ultima vreme multe pareri destepte, am primit multe sfaturi binevoitoare de la "Daca stii ca-i cruti suferinta, daca stii ca e bine ce faci trebuie sa faci si gata, ce atatea ezitari si procese de constiinta?" pana la "E un animal batran draga, nu vezi cat rau iti faci singura prelungindu-i batranetea chinuita? Adoarme-l si gata."

As vrea sa pot spune… NU POT si gata.

Singurul care pare sa inteleaga ce/cum simt e veterinarul. Poate pentru ca ne stim de-o viata, poate doar pentru ca a vazut multe "nebune cu pisici" si stia déjà la ce sa se astepte. Ma pregateste de luni de zile… imi spune ce urmeaza, cum o sa evolueze boala si ce-o sa simta pe masura ce se agraveaza. Cum o sa stiu cand il doare mai tare, care e prognoza din momentul in care apare nu stiu ce nou simptom. Mi-a dat sperante cand a incercat un tratament nou si le-a trimis inapoi in cutia Pandorei cand mi-a spus "n-are rost sa continuam, medicamentul asta nu are efect". Nu mi-a spus niciodata "o sa vina momentul cand o sa trebuiasca sa decizi". Nu. Dar mi-a spus de atatea ori cat de greu o sa-i fie si cat de tare o sa-l doara, si cum o sa respire atat de greu incat o sa se simta ca si cum l-ar tine cineva cu capul sub apa. Si mi-a spus de atatea ori cum sa recunosc exact momentul in care semnele suferintei se schimba, cand lucrurile se inrautatesc incat stiu exact cand va trebui sa decid. Cand va trebui sa spun GATA…  si incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca momentul ala e din ce in ce mai aproape, ca n-o sa am de ales. Ca o sa trebuiasca sa stau langa el si sa-l privesc in ochi pana cand …n-o sa mai fie. Ca o sa trebuiasca sa hotarasc cand moare. Ziua si ora. Ca EU o sa-l omor…ca sa nu sufere. Si tot nu cred ca e normal sa ma joc de-a Dumnezeu.