
Te ne vai
Salutandomi
Da quel luogo che
È un luogo senza te.
Te ne vai da qui
Con gli occhi lucidi
Che piano si colorano
Di bianche nuvole
Ah, si.
Ti penserò cosi
Ti dico ciao
Ma so che è un addio,
C'è molto di te
Che sento ancor mio.
Se c'è un paradiso
Adesso sei lì,
Nel cielo di raso,
Avvolto così.
Te ne vai,
Lo fai lasciandoci
In quell'ultimo battito
Che d'ali diventò
Amano , amano
Dall'ultimo metro.
Ti dico ciao
E non è un addio,
La memoria di te
Sovrasta il vocio.
Lascia il ricordo
Dei consigli tuoi
Che adesso rimpiango,
Che adesso vorrei.
Pianterò
Davanti a casa mia
Un albero per te.
Ti dico ciao,
Salutami dio
E digli che tu
Sei l' amico mio.
Oricat as incerca sa ma ascund... nu-mi iese.
RăspundețiȘtergereNu-mi iese, pentru ca-mi pasa... si pentru ca odata, candva, in martie '89 un eu mult mai tanar trecea prin aceleasi suferinte, vis-a-vis de o fiinta asemanatoare. Nu l-am uitat niciodata pe catelul ala... si nici n-am mai avut vreodata alt caine.
Ce-mi vine in minte acum?
http://www.youtube.com/watch?v=2cFbN50kBZk
Intr-o dispozitie apropiata de (hai sa-i zic) normal probabil as fi incercat sa ma lupt cu nevoia asta a ta de a te ascunde. Acum doar ma … impaca (nu e asta cuvantul dar nu stau sa caut altul) intr-un fel ciudat ca-ti pasa putin.
ȘtergereUrasc starea asta. Incerc sa ma adun si nu pot…
PS: Vorbeam de normalul … ideal, nu ala cenzurat de orgolii si de cititul printre randurile nescrise. Normalul ala despre care am mari indoieli ca exista cu adevarat.
And God always will play God... it's why Adam left Paradise in the first place... he could have never won...
RăspundețiȘtergere