Ask Ana

Asa s-ar chema rubrica mea de sfaturi sentimentale, banal dar pe potriva lipsei ei de succes foarte usor de prezis. As primi scrisori deznadajduite despre iubiri fara speranta, despre idile imposibile sau despre povesti de dragoste care doar au ratacit putin calea insa le e greu sa gaseasca drumul de intoarcere. N-as putea sa ma transpun in povestile altora, nu e nici o indoiala J. Dar as incerca sa le inteleg, sa le pun un diagnostic si sa le ghicesc un tratament. Si mi-as dori sa nimeresc prescriptia. As intui daca prognosticul e optimist sau rezervat. Si as raspunde asa cum stiu. Asa cum stiu sa scriu adica…disparat. Mutandu-mi ideile in cuvinte nepotrivite si reusind sa transmit un mesaj distorsionat care n-ar semana prea tare cu ce-am avut in gand. Sau poate nu… Te pomenesti ca, nefiind parte din ecuatie, as sti sa-mi traduc clar si deslusit gandurile in cuvinte.

Poate parea curioasa alegerea temei mele de reflectie de azi. Dar n-am luat-o razna, exista o explicatie…pentru orice. Aproape pentru orice.

Iar pentru postarea asta explicatia (in afara de plictiseala ucigatoare) e usor de intuit: mi s-au cerut sfaturi (Dzeu stie de ce mie), le-am dat …si-au functionat. Cum naiba? Exact asta m-am intrebat si eu. Da’ pana la urma teorie stiu… Cred ca a contat intai ca mi-e draga tare “consiliata”. E tanara, frumoasa, buna, empatica, deschisa si optimista. Toate astea la superlativ. Merita sa fie fericita la superlativ. (Bine, toti meritam sa fim fericiti neconditionat…sau ar trebui sa meritam.) Dar mai ales e indragostita rau fata asta a mea. Poate ca aici a stat secretul succesului meu…care de fapt n-a fost al meu ci al ei. Al lor.

Cu toate astea… Cand esti indragostit, foarte indragostit, iti pare cateodata ca problemele tale sunt de nerezolvat si e mai usor sa spui “ajunge” decat sa incerci sa darami zidul pe care habar n-ai cum l-ai ridicat intre tine si celalalt. Si ai nevoie de un cap limpede care sa-ti spuna ca daca esti tanar, liber si indragostit atunci nici o problema nu e prea mare. Ca dragostea exista doar daca e impartasita. Ca oamenii nu citesc ganduri, oricat de mult si-ar dori. Oamenii citesc priviri, simt atingeri, aud cuvinte (cuvintele indragostitilor au nevoie sa fie auzite, nu citite, oricat de romantice ar fi epistolele electronice si oricat de palpitante certurile pe BBM). Ca daca iubesti trebuie sa stii sa treci peste orgolii copilaresti, sa poti spune primul “imi pare rau” daca regreti sau “nu-mi pare rau, asta sunt, asta simt …si imi doresc sa ma iubesti asa cum sunt pentru ca vreau sa te iubesc asa cum esti”.

Cand esti indragostit ai nevoie uneori de cineva care sa-ti spuna ca trebuie sa faci toate astea oricat de teama ti-ar fi de rezultat. Ca sa poti trai azi, sa te poti bucura de azi, in loc sa-l astepti pe maine sau sa-l regreti pe ieri.

 

Cu toate astea stiu ca numele cel mai potrivit pentru rubrica mea (scrisa) de sfaturi sentimentale s-ar dovedi a fi “Ana’s bad love advice”.