Buna dimineata

Logic, nu-i asa? -:)

Coldplay - Fix You

...when you get what you want but not what you need, when you feel so tired but you can't sleep, stuck in reverse...

Twins update

Gemenii au fost atat de draguti incat ne-au aratat … de ce culoare sunt. Roz si bleu.

Fetita si baietel J. Uber cool!!!

 

Ah, si mama lor se simte ceva mai bine…imi ramane si mie putin loc sa ma vait din cand in cand.

 

 

Ask Ana

Asa s-ar chema rubrica mea de sfaturi sentimentale, banal dar pe potriva lipsei ei de succes foarte usor de prezis. As primi scrisori deznadajduite despre iubiri fara speranta, despre idile imposibile sau despre povesti de dragoste care doar au ratacit putin calea insa le e greu sa gaseasca drumul de intoarcere. N-as putea sa ma transpun in povestile altora, nu e nici o indoiala J. Dar as incerca sa le inteleg, sa le pun un diagnostic si sa le ghicesc un tratament. Si mi-as dori sa nimeresc prescriptia. As intui daca prognosticul e optimist sau rezervat. Si as raspunde asa cum stiu. Asa cum stiu sa scriu adica…disparat. Mutandu-mi ideile in cuvinte nepotrivite si reusind sa transmit un mesaj distorsionat care n-ar semana prea tare cu ce-am avut in gand. Sau poate nu… Te pomenesti ca, nefiind parte din ecuatie, as sti sa-mi traduc clar si deslusit gandurile in cuvinte.

Poate parea curioasa alegerea temei mele de reflectie de azi. Dar n-am luat-o razna, exista o explicatie…pentru orice. Aproape pentru orice.

Iar pentru postarea asta explicatia (in afara de plictiseala ucigatoare) e usor de intuit: mi s-au cerut sfaturi (Dzeu stie de ce mie), le-am dat …si-au functionat. Cum naiba? Exact asta m-am intrebat si eu. Da’ pana la urma teorie stiu… Cred ca a contat intai ca mi-e draga tare “consiliata”. E tanara, frumoasa, buna, empatica, deschisa si optimista. Toate astea la superlativ. Merita sa fie fericita la superlativ. (Bine, toti meritam sa fim fericiti neconditionat…sau ar trebui sa meritam.) Dar mai ales e indragostita rau fata asta a mea. Poate ca aici a stat secretul succesului meu…care de fapt n-a fost al meu ci al ei. Al lor.

Cu toate astea… Cand esti indragostit, foarte indragostit, iti pare cateodata ca problemele tale sunt de nerezolvat si e mai usor sa spui “ajunge” decat sa incerci sa darami zidul pe care habar n-ai cum l-ai ridicat intre tine si celalalt. Si ai nevoie de un cap limpede care sa-ti spuna ca daca esti tanar, liber si indragostit atunci nici o problema nu e prea mare. Ca dragostea exista doar daca e impartasita. Ca oamenii nu citesc ganduri, oricat de mult si-ar dori. Oamenii citesc priviri, simt atingeri, aud cuvinte (cuvintele indragostitilor au nevoie sa fie auzite, nu citite, oricat de romantice ar fi epistolele electronice si oricat de palpitante certurile pe BBM). Ca daca iubesti trebuie sa stii sa treci peste orgolii copilaresti, sa poti spune primul “imi pare rau” daca regreti sau “nu-mi pare rau, asta sunt, asta simt …si imi doresc sa ma iubesti asa cum sunt pentru ca vreau sa te iubesc asa cum esti”.

Cand esti indragostit ai nevoie uneori de cineva care sa-ti spuna ca trebuie sa faci toate astea oricat de teama ti-ar fi de rezultat. Ca sa poti trai azi, sa te poti bucura de azi, in loc sa-l astepti pe maine sau sa-l regreti pe ieri.

 

Cu toate astea stiu ca numele cel mai potrivit pentru rubrica mea (scrisa) de sfaturi sentimentale s-ar dovedi a fi “Ana’s bad love advice”.

 

 

Forever Love - Anna Nalick

paper bag

She don't run from the sun no more
She boxed her shadow and she won
Said I can see you laugh
Through these bottle caps
And this wire around my neck ain't
There for fun

But someday we'll all be old
And I'll be so damn beautiful
Meanwhile I'll hide my head
Here in this paper bag
Cause if I can’t see you
Then you can't see me
And it'll be okay
Fly little bee away
To where there’s no more rain
And I can be me

Yeah they talk about her
She smiles like she’s so tough
She says
"hey can you talk a little louder,
I don't think my heart is broken enough"

But someday we'll all be old
And I'll be so damn beautiful

Meanwhile I'll hide my head
Here in this paper bag
Cause if I can't see you
Then you can't see me
And it'll be okay
Fly little bee away
To where there’s no more rain
And I can be me

Some days I wade in the indigo
Singing that song on the radio
I blame these puddles on the rain
You know I gotta keep these cheeks dry today
Gotta keep my cheating strategy
And baby I'm gonna have it made.

But someday we'll all be old
And I'll be so damn beautiful

Meanwhile I'll hide my head
Here in this paper bag
Cause if I can't see you
Then you can't see me
And it'll be okay
Fly little bee away
To where there's no more rain
And I can be me

 

 

Eva

Stii teama care apare atunci cand auzi ca se ecranizeaza o carte care te-a pasionat? O carte pe care ai citit-o si recitit-o pana cand ai in cap intregul ei film? Stii deja ca n-are cum sa egaleze fascinatia lecturii, ca va exista o falie atat de evidenta intre viziunea ta si cea adaptata pentru pelicula incat deceptia e aproape garantata.

Prima ecranizare care m-a dezamagit a fost Tess a lui Polanski…acum multi ani (80’s sigur, l-am vazut intr-o iarna intr-un cinema comunist dupa ce-am stat ore la coada la bilete). Magistral film, Nastassia Kinski fascinanta…cu toate astea nu se suprapunea peste “filmul”meu. “Ie-te si la astia… cum mi-au stricat cartea…” cred ca asta am gandit pe tot parcursul filmului. Care, recunosc m-a prins si cred c-am si lacrimat la unele scene. Doar ca “filmul meu” era altfel… Tess D'Urberville a fost una dintre cartile adolescentei mele si, ca toate cartile captivante ale perioadei, a avut proprietatea de a fi fost foarte vizuala. Nu stiu daca ma captivau in mod special cartile scrie in felul asta sau transpuneam eu puternic in vizual cartile care-mi placeau. N-are importanta. Chiar deloc. Am un talent sa divaghez…ceva de speriat.

Mi-am amintit de Tess cand am avut acelasi sentiment de dezamagire weekendul trecut cand m-am oprit din schimbat canale la un film care parea sa nu fi inceput de mult timp si … promitea. Mi-a placut si nu mi-a placut, n-am recunoscut in el cartea (mai precis CARTEA) adolescentei mele desi tot timpul filmului am avut sentimentul sacaitor ca are intr-un fel legatura cu ea… Dupa mine total neinspirata ecranizarea. Eva ar fi trebuit sa fie transpunerea (cu adaptarea si amprenta regizorala/scenaristica de rigoare, nu contest) a “Fiului Risipitor” a lui Radu Tudoran. Dar daca mie, care aproape ca puteam recita capitole intregi din Fiul Risipitor, mi-a luat trei sferturi de film sa-mi dau seama ca se vrea o ecranizare a cartii, as spune ca Eva e cel putin din punctul asta de vedere un esec total. Personajele principale…prost alese sau prost dirijate. Opinie totalmente subiectiva dar totusi… o Eva… frumoasa (frumoasa rau chiar J), seducatoare si expresiva dar cu foarte putin din inocenta, fragilitatea si  vulnerabilitatea date de iubirea mistuitoare/distrugatoare a originalului . Iar… Tudor… un dezastru… nimic - dar nimic, nimic, nimic - de-a face cu ce descria Tudoran, nici macar umbra personajului lui de un farmec hipnotic, nimic din aura enigmatica, nimic din nimic. Departe rau chiar si de reprezentarea mea… si zau, daca nici la varsta aia nu-mi imaginam un personaj de carte “ca la carte” inseamna ca nu mi-am imaginat nimic niciodata. Iar trama filmului abia aminteste de cea a cartii, aduce in prim plan subiectele secundare ale romanului si le arunca in background sau chiar le ignora pe cele centrale. Alta alegere cel putin ciudata: limba filmului e engleza. Initial am crezut ca e limba regizorului, mai ales ca actorii din rolurile principale sunt si ei “importati”. Dar nu, presupunerea mea era gresita, regizorul e roman. Ilustru necunoscut (sa-mi fie iertat daca i-am ratat alte capodopere) asa cum pentru rolurile principale au fost alesi ilustri necunoscuti (sau poate am eu o problema) vorbitori nativi de engleza… in timp ce  nume maricele ale scenei romanesti joaca roluri marunte. Roluri secundare din care totusi, cu un regizor priceput, ar fi putut scoate niste personaje memorabile. Nu s-a intamplat.

Altfel, peisaje superbe si decoruri inspirate.

As cauta recenzii ale filmului … daca mi-ar pasa. Poate totusi nu s-a vrut o ecranizare…dar atunci de ce referirea la roman pe genericul de final?

 

O sa recitesc cartea, negresit. Dar nu cartea cea noua din biblioteca mea ci cartea adolescentei mele, cea citita si recitita. Ma duc s-o iau de la mama.