raccontami di te, di come riesci a sopportare questi eterni fallimenti di ogni splendida utopia, la processione dei rimpianti, nel freddo dell'ipocrisia, questo vivere aspettando che qualcosa cambierà, in questo indifferente girotondo, oltre questa libertà
Probabil... undeva, candva, am s-o fac. Stii doar, there's a time and place for everything... Desi, cred, ai fi dezamagita de simplitatea subiectului (sub toate aspectele)... uneori ma intreb daca exista, de fapt - si in fapt - o asemenea poveste, care sa poata/merite sa fie spusa... Si nu e nimic modest in asta. Pana la urma, fiecare raspuns pe care ti l-am dat, in toate discutiile noastre (incluzandu-le pe, dar nelimitandu-se la, cele cu caracter pre-, curent-, sau post-existential) poate fi considerat un "leak" in avant-premiere din cartea care nu va fi scrisa niciodata, carte care sa(-mi) spuna povestea... Nu in ultimul rand, cred ca pot indrazni si un raspuns vis-a-vis de "cum suporti". Simplu: scriind aici...:) To be continued...
In my book simplu nu inseamna neinteresant. Si am ghicit cu totul altceva din “leakuri” (deloc generoase if I may say- dar pentru asta iti multumeste doamna cu armura :)). E adevarat ca nu esti deloc usor de “citit” dar i-as da totusi putin credit intutiei mele care spune “anything but plain & common” . Povestea ta esti tu...eu promit sa stau cuminte si sa ascult. Whenever, wherever… Try me :).
Sono il buffone del momento devo far ridere il mio re e non ho tempo per amare, pensare e tornare da te oggi no.. non piango.. Ma anche dagli errori non s'impara niente avrei voluto un figlio già un migliaio di anni fa (qualcuno da difendere dalla solitudine) quante volte infatti tra la notte e il giorno cado e mi ricordo quando mi dicevi Marco non smettere ancora.. e quanto ti volevo bene io e quanto mi volevi bene tu comunque sia lasciami ingoiare il sale attraversare il mare e non salvarmi mai.. E ti cerco in quell'angolo azzuro dove amore d'amore morì fra le braccia di una vita sognata soltanto.. Sono il buffone del momento devo far ridere il mio re e non ho tempo per amare e pensare e tornare da te lascerò che ti rimanga dentro il lampo di un sorriso che non è più mio.. E ora vattene via da ogni sogno, il più lontano lontano da qui ma rimani nella stessa carezza di ieri e perdonami se ho tradito quel nostro sentimento e il tuo dolore non ho pianto ma sei tu che hai vinto. Sono il buffone del momento devo far ridere il mio re e non ho tempo per amare pensare tornare da te oggi no.. non piango io rimango qui.
Stii avalansa de intrebari pe care o evitam de teama raspunsurilor? Cred ca Cohen si Abba si Pausini si Sinatra si … Josephine (mai ales Josephine :)) sunt si intrebarile si raspunsurile noastre. Si poate si din cauza asta … lucrurile nu mai sunt la fel. Sau poate doar bat campii cu gratie… Si cand te gandesti ca prima oara cand am spus “addictive” a fost mai mult in gluma.
E poate doar un sentiment de frica, ce a razbatut dincolo de armura... Poate. Sau e doar frica de necunoscut, de sentimentul ca s-a mers prea departe... lucrurile nu mai sunt la fel pentru ca nu puteau ramane la fel. Niciodata nu raman la fel. Se schimba din momentul in care doi oameni se saluta. Atunci cand crampeie din vietile lor trec bariera strict-personalului acei oameni nu mai sunt necunoscuti (chiar daca vor ramane, ipso facto, necunoscuti), ba dimpotriva, le pasa. Chiar si atunci, sau poate mai mult atunci, cand o neaga mai vehement... Trebuie ca gandesti, uneori, asa: ce caut eu aici? De ce aveam nevoie ca paradigma mea (atata cata era) sa se schimbe, let's face it, ireversibil? Ce-i lipsea universului meu, determinandu-ma sa fac acest pas (virtual = neant, in contexul dat)? Ce nevoie aveam de tot ce se intampla aici, si face ca lucrurile sa nu mai fie la fel? Dincolo de Cohen, ABBA, Pausini, Sinatra sau/si Josephine? Toti acestia sunt numai niste "reactivi" meniti sa ne potenteze trairile... aici e opiumul nostru, fumat aproape zilnic, pentru ca... ne trebuie.
Cat despre "campii cu gratie" ochii mintii mele te vad batand mai curand Champs Elysees cu gratie... for what's worth...
Am iesit din casa mai devreme, acum vreo ora, o ora jumatate, sa dau o raita, asa sa plimb gheisa prin oras (sa ne intelegem, n-am fost in Ginza, iar a mea are... doua roti si-atat) la ceas de seara. Ma apasa singuratatea din casa (niciun ocupant nefiind prin preajma) si trebuia sa respir... chiar daca doar gaze de esapament:). Si-am avut o revelatie, te rog sa nu razi, nu glumesc: mergeam, fara o tinta anume, pe Calea Victoriei cred, si - dintr-o data - m-a lovit... nu rade, te rog... ma uitam dupa tine. Stiu, e absurd, dar trebuia s-o spun, pentru ca aici nu stiu sa mint. Nu vrea sa insemne nimic altceva decat suna, e pur si simplu adevarat. Asta ca sa incerc sa explic de ce lucrurile nu mai sunt la fel. Evident, totul se poate opri aici si acum, nu trebuie decat s-o spui. Trebuia sa stii, totusi, pentru ca tale-quale, este parte din povestea pe care incerc s-o spun, straduindu-ma sa fiu in acelasi timp si cat de cat inteligibil. Si da, primul addictive suna fals, sau - poate - doar... politicos. Dar n-ai crezut in el nici macar in cele cateva clipe in care l-ai redactat. Then, as opposed to now, doesn't exist anymore...
Am vrut poveste. Dar am cerut povestea asta? Nu stiu, poate … nu cred… sau da? Nu stiu… E atat de …surreal ca nu incetez sa ma intreb daca se intampla… N-am cum intelege irationalul…cred… As putea o analiza seaca, logica si dura. Pe post de dus rece. Dar vreau? Vrei? Intelept ar fi sa da. Nu ma simt deloc inteleapta.
Cred ca, pana la urma, cel mai bine ar fi ca post-ul meu de mai sus sa fie sters... Povestea asta, sau orice alta poveste ajunsa aici, in spatiul acesta virtual, pe care-l impartim (n-am gasit alta forma de exprimare) ramane, totusi, o poveste. Ceruta, sau nu, credibila sau nu, imaginabila, sau nu... Citesc o usoara panica in comentariul tau. Dar nu e cazul, crede-ma. Do I look like a stalker, or something, for Chrissakes? Like a beach-bum type of biker, maybe :):):) Cred ca pe tine te zguduie partea de surreal, mai curand... - why me?, why is this happening to me? - type of thing... Sau, poate (din nou, si cel mai rau) similitudinea de abordari, dintre cei doi "implicati"... Si daca vrei analiza seaca, dura, sau orice fel de analiza, please be my guest. Dus rece? Asijderea... Ce vreau eu, nu conteaza. Nu conteaza, pentru ca nici eu nu sunt un intelept. Iar intelept... cu atat mai putin. Un lucru te rog sa nu astepti, totusi, de la mine: si anume, sa spun "imi pare rau". Nu, pentru ca nu e cazul. Cheer up! Viata poate bate filmul. Uneori. Rareori.
Ma “citesti” gresit (poate pentru prima oara). N-aveai cum sa ma citesti altfel, nu trebuia sa scriu fara sa-mi fac ordine in ganduri. Panica, stalker?.. fir-ar.. de unde? (ce e ala beach-bum biker?) Chiar crezi ca nu conteaza ce vrei? Aici conteaza. Pentru mine conteaza. Si nu vreau analizele alea desi ar trebui sa le vreau. Si nu ma mai intreb de ce. Si ultimul lucru pe care l-as vrea acum e sa spui ca-ti pare rau. Pentru ca ieri mi-am luat cheile si-am plimbat-o pe “fata mea” pe strazi, e drept nu seara ci in timpul zilei cand simteam ca trebuie sa respir. Am chiulit de la cel mai important meeting al lunii si am lasat 3 continente sa se intrebe cum dracu’ o sa se incheie quarterul. Fir-ar… si tu ma pui la colt…
Darlin' pretty (suna frumos) - pentru ca nu-ti stiu numele, desi am merita macar atata lucru - i.e. sa ne spunem pe nume (N.B. nu fortez nicio nota aici, si voi respecta orice decizie...), marturisesc, e pentru prima oara cand ma bucur ca te-am citit gresit. Aveam nevoie sa te fi citit gresit. Aveam nevoie sa ma bucur ca gresesc, aveam nevoie sa ma asculti... I have a voice! We have a voice! Si... lasa-ma sa stau si eu la colt, sa-ti tin de urat :)
Beach bums were just some people, back in the 60's, that were living their lives mainly on Californian beaches... Ma auto-numesc beach bum pentru ca imi place sa ma imbrac asaa... ca sa nu ies in evidenta, faded jeans (de preferat cu diverse rupturi), T-shirt, and my biker-vest that I never give up wearing... Si, te rog, fara analize. Am/avem dreptul sa le refuz/refuzam... Urma sa acriu ceva... am scris, si, pe urma, am sters. Nu puteam pretinde asta... O sa continui mai tarziu, pentru ca acum sunt, realmente, tulburat. Tulburat in sens pozitiv, dar totusi tulburat.
Si nu-mi pare rau pentru nimic... inafara de timing-ul care, indeplinind voia destinului (ieri), a facut ca "fata" si "gheisa" sa nu-si intersecteze drumurile... 3 continente? Quarter? It don't mean a thing, if we ain't got "that swing", and you know it.
E nedrept sa spui ca “darlin’ pretty” suna doar frumos. Dupa ieri “darlin’ pretty” e… (de ce-ai luat tu toate cuvintele?) nu stiu sa spun cum e dar e al meu si nu ti-l mai dau inapoi. Cred ca am si alt nume (desi as putea trai cu “darlin’ pretty), si chiar “numele” a fost pe-aici candva. S-a intamplat sigur pe vremea cand ma abandonasei putin, ne-sedusa iremediabil (as opposite to now…). Am gasit -09.09.09. Sa vedem cat esti de “dus la biserica” :).
Darlin' pretty... prettiest darlin', la prima citire, sigur n-ai putea fi Ioachim... si, de fapt, ai putea fi Ana, Floarea, Florica, Florentina... oricine. Ai putea avea orice nume, numai ca tu, pentru mine, esti - si ramai - Darlin' Pretty, nume cu care ar trebui (deja) sa incepi sa te obisnuiesti... intrucat iti apartine.
La biserica n-am mai fost demult... pentru ca nu sunt de acord cu un patriarh bisnitar, si cu multe altele, legate de modul in care biserica ortodoxa intelege sa "pastoreasca", in ultima vreme. In schimb, ma rog zilnic lui Dumnezeu... iar in ultima vreme, Ii multumesc. Tot zilnic.
P.S. E vero che ci sono. Assolutamente vero. Adica exist.
Zau daca inteleg ce cauta “floricelele” pe 9 septembrie… eu stiam doar de Ioachim si Ana. Ioachim zici ca nu par sa fiu :) asa ca s-a rezolvat misterul.
Floricelele (read: infloriturile) sunt necesare oricarui text menit sa ascunda raspunsul direct. Mistery solved, Ioachim. Era sa scriu Joaquin...:):):) Oricum, esti inceputul oricarei legende romanesti... si, ca (in) orice legenda, esti frumoasa...
Azi am nevoie de mai multe explicatii decat de obicei, nu sunt isteata deloc :(. Sper sa-mi revin la un moment dat, desi daca vine la pachet cu restul pot sa raman si-asa…prostuta. Imi explici pana pricep si daca tot nu ma prind imi desenezi, da?
Not to burst your bubble da’ parca si Baba Dochia si Muma Padurii erau prin legendele alea =)).
E drept, trebuiau sa fie acolo, pentru ca numai asa te pot scoate si mai bine in evidenta... iti inteleg modestia, dar pot intelege si concurenta acerba intre personaje :) Asa ca, personajele alea or fi ele pe-acolo, nimic de zis, dar n-au nimic de-a face cu actuala legenda... fie si numai pentru faptul ca asta e adevarata... asta se intampla aievea...
Cineva zicea cam asa, fara nicio legatura aparenta cu realitatea, dar frumos, si pentru ca e frumos, merita mentionat aici... si mai apare aici pentru ca mi-ar fi placut sa-ti fi putut spune asta:
"Iubesc, fara sa stiu cum sa ma opresc din a iubi, fara sa stiu nici cum, nici de ce. Iubesc asa, pentru ca nu stiu altfel. Unde nu esti tu, nici eu nu mai sunt.”
No strings attached and nothing implied... doar ca nu-i loc de minciuna...
Pot sa plec de la colt atunci, da? FYI – am “sfasiat” o HR-ita azi cat stateam la colt… i-am spus, citez: “este incredibil cum poti intelege exact opusul a ceea ce iti spun de fapt”… Cred c-a plans la un moment dat … your fault. (BTW, nu mi-a trecut de tot … sa nu te mai “rastesti” la mine…)
Da, poti. Hope that girl doesn't get fired because of me...
Si ma voi stradui sa n-o mai fac... weather (and feelings) permitting :). Pot sa fac ceva acum, ca sa-ti treaca? Evident, in afara de ce-ar fi impus acum un blockbuster american, adica fugit pe strazi, etc? Si, btw, ar fi fost un lucru foaaaarte nimerit...
She’s safe . THIS girl might get some Ethics brainwash though :)…or not. I’ll survive. Might be fun. Ar fi o idée sa spun adevarul tot adevarul si numai adevarul… :):):), imagineaza-ti cum ar suna…
O sa-mi treaca la un moment dat. Cum ar fi sa-mi treaca asa...pocnind din degete? I'm not that easy... O sa raman cu sechele oricum :).
PS: Incerc sa ma obisnuiesc cu numele nou, inca nu ne-am imprietenit…
A fost o zi speciala... in dispærarea ei. Speciala pentru ca, din nou, nimic nu va mai fi la fel. However, I ain't too proud to beg (never been), deci n-am sa ezit niciodata sa-ti cer iertare, atunci cand voi gresi ceva. Daca m-am "rastit" azi, n-am facut-o din vanitate masculina, din amor propriu ranit, nu... ci din disperare pura. Din disperarea cu care scrii inghtindu-ti nodurile, din frustrarea dureroasa a neputintei de a face CEVA... Crezi ca e nevoie de "ethics brainwash"? Sau de auto-cenzura? Eu nu, si chiar mi-as dori sa conteze ce spun, de data asta. Iarta-ma, pentru ca te-ai simtit pusa la colt. Nu asta urmaream. Poate am spus prea mult(e) intr-o singura zi, poate e prea devreme, poate e prea tarziu, poate... Poate? Un lucru e cert: nu am multe evenimente de calibrul asta, la care sa ma pot raporta, de-a lungul vietii, si daca trebuie spus ceva, atunci pot spune ca nu vreau sa pierd ce am. Atat cat am. E mai mult (mult mai mult) decat nimic. Iti voi ingriji suferinta, astfel incat "sechelele" sa fie cat mai putin vizibile. Ma voi stradui, cel putin... I will be your healer, I will brew you your tea, or coffee (halfspoon of sugar) at least two times a day, I will feed you, comb you... help you... Moreover, you'll have the liberty to fly away anytime, once healed. Daca e prea putin, voi intelege. I will put myself to rest at night knowing I tried my best... Iar numele profilului l-am schimbat pentru ca asa ma vad acum... un druid, ale carui cai sunt complicate, deplasandu-se asimptotic catre un anume fel de unicitate. Unicitate pe care am ales sa ti-o impartasesc atat cat pot mai bine. E si asta una din partile a povestii... Nu ma vei putea determina sa (te) mint, pentru ca nu vreau sa (te) mint. E atat de bine sa spui adevarul, chiar si atunci cand doare... In definitiv, te rog sa-mi spui ce mi-ai putea reprosa, si, promit, voi suporta, stoic, orice "pedeapsa".
Si, pentru ultima oara in ziua asta, nu te-am pus la colt. Eu nu judec, eu nu impart dreptate (nici macar indulgente)..., eu simt. I feel you. More than I'd like to you to know, and Christ!, way more than you'd ever like me to know...
Ieri (la coltul unde inca nu stiam ca nu m-ai trimis dar unde poate ca am cerut sa merg…doar putin) mi-am promis ca nu mai scriu pana cand nu-mi aliniez si nu-mi disciplinez frumos gandurile, ca la armata… Dar dupa ce mi-ai spus aici stiu ca “instructia” asta n-are cum sa se mai intample curand. Si n-as vrea sa fie o nanosecunda prea tarziu. Asa ca o sa spun oricum ce simt ca trebuie sa spun, riscand sa ma “citesti” altfel. Nu stiu cum o sa ma citesti. Dar o sa risc si-o si-ti spun ce simt acum, amestecat si confuz, sperand sa simti ce spun mai mult decat sa intelegi amestecul de cuvinte. Da, nimic nu va mai fi la fel, dupa ieri. Si incerc sa invat sa accept ce-o sa fie fara sa mai pun intrebari. Pentru ca e ireal de frumos ce-mi spui si cand citesc imi dau seama ca asteptam cumva cuvintele astea, fara sa stiu ca pot exista… Si acum c-au venit le tin in palme si nu stiu ce sa fac cu ele pentru ca mi se pare c-au trecut secole de cand am simtit asa. Aproape asa. Lucrurile ar fi infinit de simple daca am putea reduce totul doar la doi. Dar “lumile” noastre sunt mai complicate de-atat. Si suntem datori fata de ele. Stiu ca nu vreau sa pierd ce am...AICI! I want you to be my healer…and I don’t want to fly away. Nu vreau sa doara adevarul dar nu stiu daca se poate asta. Stiu ca as vrea sa se poata. Nu stiu daca e prea devreme sau prea tarziu, azi nu-mi pasa, imi pasa ca e. Tomorrow is another day… Be there!
Today is just the first day of the rest of our lives... and I am here... am here because I chose to be here... Ti-am daruit toate cuvintele, asa cum veneau ele, asa cum le simteam, si planuiesc s-o fac in continuare, pentru atat timp cat ma vei lasa s-o fac. Cuvintele mele sunt ale tale, de azi inainte, pentru totdeauna, pentru ca n-am de gand sa le mai iau inapoi. Si, in ciuda lumilor complicate si/sau separate in care traim, in ciuda datoriilor catre aceste lumi, exista (ti-am mai spus) un timp si un loc unde toate aceste principii inceteaza sa se mai aplice. Undeva, candva... Am aflat cum e (dupa... secole) sa nu poti dormi, sa nu poti respira, sa vorbesti fara a spune nimic... am aflat, sunt sigur, impreuna aceste lucruri... asta e, nu putem - cel putin - acuza pe nimeni. Cuvintele mele sunt daruri catre tine, daruri pe care ti le-as face oricum, deci nu te rog decat sa ai grija de ele... te rog, pentru ca - se pare - sunt tot ce-ti pot oferi... Si lasa-ma sa adaug ca AICI (citeste: MACAR AICI!) lumea se reduce la doi...
Si pentru ca ti-am promis ca voi fi langa tine, azi-dimineata am facut doua cesti de cafea... ca parte a procesului de "vindecare". Fac cea mai buna cafea din lume, aici nu accept nicio contrazicere!:)
Iar, pentru soul-healing, pentru tine, la asta m-am gandit azi:
Buna dimineata :). Da, cafeaua mea de azi are in sfarsit gust , cel mai bun gust din lume, multumesc! Eu tot n-am cuvinte, dar le-a avut altcineva inaintea mea asa ca le imprumut putin: http://youtu.be/qh8BbocsxzE
Daca nici asta nu e adevar, atunci adevarul nu exista...
"Queste lettere amare che mi scrivi anche tu sono perle di mare, le più rare quaggiù, e anche se non rispondo io le porto con me, come fossero un grido inconsolabile. È un amore innocente che ci lega così, forse non serve a niente, però noi siamo qui a contare le stelle, con la complicità delle notte nascoste in fondo all'anima.
Io canterò di città in città, seguendo sempre i tuoi occhi, che riconoscerò. Io volerò sopra questa realtà e non saremo mai vecchi e ti ritroverò.
Se ti sembro distante a due passi da te, sopra il trono arrogante di un ridicolo re, sono ancora convinto, nella mia ingenuità, che ogni nuovo concerto c'innamorerà.
Io canterò di città in città, cercando sempre i tuoi occhi e ti sorriderò. Io volerò sopra questa realtà e non saremo mai vecchi e non ti perderò."
On the same tune... Dupa mine, modul sublim de a spune "multumesc"...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=iPIP0tieWWI
Ce-ar fi sa-mi povestesti ...
Ștergerehttp://youtu.be/f2PKQ3f3HVY
raccontami di te,
di come riesci a sopportare
questi eterni fallimenti di ogni splendida utopia,
la processione dei rimpianti, nel freddo dell'ipocrisia,
questo vivere aspettando che qualcosa cambierà,
in questo indifferente girotondo, oltre questa libertà
Probabil... undeva, candva, am s-o fac. Stii doar, there's a time and place for everything...
ȘtergereDesi, cred, ai fi dezamagita de simplitatea subiectului (sub toate aspectele)... uneori ma intreb daca exista, de fapt - si in fapt - o asemenea poveste, care sa poata/merite sa fie spusa... Si nu e nimic modest in asta.
Pana la urma, fiecare raspuns pe care ti l-am dat, in toate discutiile noastre (incluzandu-le pe, dar nelimitandu-se la, cele cu caracter pre-, curent-, sau post-existential) poate fi considerat un "leak" in avant-premiere din cartea care nu va fi scrisa niciodata, carte care sa(-mi) spuna povestea...
Nu in ultimul rand, cred ca pot indrazni si un raspuns vis-a-vis de "cum suporti". Simplu: scriind aici...:)
To be continued...
In my book simplu nu inseamna neinteresant.
ȘtergereSi am ghicit cu totul altceva din “leakuri” (deloc generoase if I may say- dar pentru asta iti multumeste doamna cu armura :)). E adevarat ca nu esti deloc usor de “citit” dar i-as da totusi putin credit intutiei mele care spune “anything but plain & common” . Povestea ta esti tu...eu promit sa stau cuminte si sa ascult.
Whenever, wherever… Try me :).
Sa incepem asa:
RăspundețiȘtergereSono il buffone del momento
devo far ridere il mio re
e non ho tempo per amare, pensare e tornare da te
oggi no.. non piango..
Ma anche dagli errori non s'impara niente
avrei voluto un figlio già un migliaio di anni fa
(qualcuno da difendere dalla solitudine)
quante volte infatti tra la notte e il giorno cado e mi ricordo quando mi dicevi
Marco non smettere ancora..
e quanto ti volevo bene io
e quanto mi volevi bene tu
comunque sia lasciami ingoiare il sale attraversare il mare e non salvarmi mai..
E ti cerco in quell'angolo azzuro
dove amore d'amore morì
fra le braccia di una vita sognata soltanto..
Sono il buffone del momento
devo far ridere il mio re
e non ho tempo per amare e pensare e tornare da te
lascerò che ti rimanga dentro il lampo di un sorriso che non è più mio..
E ora vattene via da ogni sogno, il più lontano lontano da qui
ma rimani nella stessa carezza di ieri
e perdonami se ho tradito quel nostro sentimento
e il tuo dolore non ho pianto
ma sei tu che hai vinto.
Sono il buffone del momento
devo far ridere il mio re
e non ho tempo per amare pensare tornare da te
oggi no.. non piango
io rimango qui.
Stii avalansa de intrebari pe care o evitam de teama raspunsurilor? Cred ca Cohen si Abba si Pausini si Sinatra si … Josephine (mai ales Josephine :)) sunt si intrebarile si raspunsurile noastre. Si poate si din cauza asta … lucrurile nu mai sunt la fel.
RăspundețiȘtergereSau poate doar bat campii cu gratie…
Si cand te gandesti ca prima oara cand am spus “addictive” a fost mai mult in gluma.
E poate doar un sentiment de frica, ce a razbatut dincolo de armura... Poate. Sau e doar frica de necunoscut, de sentimentul ca s-a mers prea departe... lucrurile nu mai sunt la fel pentru ca nu puteau ramane la fel. Niciodata nu raman la fel. Se schimba din momentul in care doi oameni se saluta. Atunci cand crampeie din vietile lor trec bariera strict-personalului acei oameni nu mai sunt necunoscuti (chiar daca vor ramane, ipso facto, necunoscuti), ba dimpotriva, le pasa. Chiar si atunci, sau poate mai mult atunci, cand o neaga mai vehement...
RăspundețiȘtergereTrebuie ca gandesti, uneori, asa: ce caut eu aici? De ce aveam nevoie ca paradigma mea (atata cata era) sa se schimbe, let's face it, ireversibil? Ce-i lipsea universului meu, determinandu-ma sa fac acest pas (virtual = neant, in contexul dat)? Ce nevoie aveam de tot ce se intampla aici, si face ca lucrurile sa nu mai fie la fel? Dincolo de Cohen, ABBA, Pausini, Sinatra sau/si Josephine?
Toti acestia sunt numai niste "reactivi" meniti sa ne potenteze trairile... aici e opiumul nostru, fumat aproape zilnic, pentru ca... ne trebuie.
Cat despre "campii cu gratie" ochii mintii mele te vad batand mai curand Champs Elysees cu gratie... for what's worth...
Am iesit din casa mai devreme, acum vreo ora, o ora jumatate, sa dau o raita, asa sa plimb gheisa prin oras (sa ne intelegem, n-am fost in Ginza, iar a mea are... doua roti si-atat) la ceas de seara. Ma apasa singuratatea din casa (niciun ocupant nefiind prin preajma) si trebuia sa respir... chiar daca doar gaze de esapament:). Si-am avut o revelatie, te rog sa nu razi, nu glumesc: mergeam, fara o tinta anume, pe Calea Victoriei cred, si - dintr-o data - m-a lovit... nu rade, te rog... ma uitam dupa tine. Stiu, e absurd, dar trebuia s-o spun, pentru ca aici nu stiu sa mint. Nu vrea sa insemne nimic altceva decat suna, e pur si simplu adevarat.
Asta ca sa incerc sa explic de ce lucrurile nu mai sunt la fel. Evident, totul se poate opri aici si acum, nu trebuie decat s-o spui. Trebuia sa stii, totusi, pentru ca tale-quale, este parte din povestea pe care incerc s-o spun, straduindu-ma sa fiu in acelasi timp si cat de cat inteligibil.
Si da, primul addictive suna fals, sau - poate - doar... politicos. Dar n-ai crezut in el nici macar in cele cateva clipe in care l-ai redactat. Then, as opposed to now, doesn't exist anymore...
Am vrut poveste. Dar am cerut povestea asta? Nu stiu, poate … nu cred… sau da? Nu stiu… E atat de …surreal ca nu incetez sa ma intreb daca se intampla… N-am cum intelege irationalul…cred… As putea o analiza seaca, logica si dura. Pe post de dus rece. Dar vreau? Vrei? Intelept ar fi sa da. Nu ma simt deloc inteleapta.
RăspundețiȘtergereCred ca, pana la urma, cel mai bine ar fi ca post-ul meu de mai sus sa fie sters...
RăspundețiȘtergerePovestea asta, sau orice alta poveste ajunsa aici, in spatiul acesta virtual, pe care-l impartim (n-am gasit alta forma de exprimare) ramane, totusi, o poveste. Ceruta, sau nu, credibila sau nu, imaginabila, sau nu...
Citesc o usoara panica in comentariul tau. Dar nu e cazul, crede-ma. Do I look like a stalker, or something, for Chrissakes?
Like a beach-bum type of biker, maybe :):):)
Cred ca pe tine te zguduie partea de surreal, mai curand... - why me?, why is this happening to me? - type of thing...
Sau, poate (din nou, si cel mai rau) similitudinea de abordari, dintre cei doi "implicati"...
Si daca vrei analiza seaca, dura, sau orice fel de analiza, please be my guest. Dus rece? Asijderea...
Ce vreau eu, nu conteaza. Nu conteaza, pentru ca nici eu nu sunt un intelept. Iar intelept... cu atat mai putin.
Un lucru te rog sa nu astepti, totusi, de la mine: si anume, sa spun "imi pare rau". Nu, pentru ca nu e cazul.
Cheer up! Viata poate bate filmul. Uneori. Rareori.
Ma “citesti” gresit (poate pentru prima oara). N-aveai cum sa ma citesti altfel, nu trebuia sa scriu fara sa-mi fac ordine in ganduri.
RăspundețiȘtergerePanica, stalker?.. fir-ar.. de unde? (ce e ala beach-bum biker?)
Chiar crezi ca nu conteaza ce vrei? Aici conteaza. Pentru mine conteaza. Si nu vreau analizele alea desi ar trebui sa le vreau. Si nu ma mai intreb de ce.
Si ultimul lucru pe care l-as vrea acum e sa spui ca-ti pare rau. Pentru ca ieri mi-am luat cheile si-am plimbat-o pe “fata mea” pe strazi, e drept nu seara ci in timpul zilei cand simteam ca trebuie sa respir. Am chiulit de la cel mai important meeting al lunii si am lasat 3 continente sa se intrebe cum dracu’ o sa se incheie quarterul.
Fir-ar… si tu ma pui la colt…
Darlin' pretty (suna frumos) - pentru ca nu-ti stiu numele, desi am merita macar atata lucru - i.e. sa ne spunem pe nume (N.B. nu fortez nicio nota aici, si voi respecta orice decizie...), marturisesc, e pentru prima oara cand ma bucur ca te-am citit gresit. Aveam nevoie sa te fi citit gresit. Aveam nevoie sa ma bucur ca gresesc, aveam nevoie sa ma asculti... I have a voice!
RăspundețiȘtergereWe have a voice!
Si... lasa-ma sa stau si eu la colt, sa-ti tin de urat :)
Beach bums were just some people, back in the 60's, that were living their lives mainly on Californian beaches...
Ma auto-numesc beach bum pentru ca imi place sa ma imbrac asaa... ca sa nu ies in evidenta, faded jeans (de preferat cu diverse rupturi), T-shirt, and my biker-vest that I never give up wearing...
Si, te rog, fara analize. Am/avem dreptul sa le refuz/refuzam...
Urma sa acriu ceva... am scris, si, pe urma, am sters. Nu puteam pretinde asta...
O sa continui mai tarziu, pentru ca acum sunt, realmente, tulburat. Tulburat in sens pozitiv, dar totusi tulburat.
Si nu-mi pare rau pentru nimic... inafara de timing-ul care, indeplinind voia destinului (ieri), a facut ca "fata" si "gheisa" sa nu-si intersecteze drumurile...
3 continente? Quarter?
It don't mean a thing, if we ain't got "that swing", and you know it.
E nedrept sa spui ca “darlin’ pretty” suna doar frumos. Dupa ieri “darlin’ pretty” e… (de ce-ai luat tu toate cuvintele?) nu stiu sa spun cum e dar e al meu si nu ti-l mai dau inapoi.
ȘtergereCred ca am si alt nume (desi as putea trai cu “darlin’ pretty), si chiar “numele” a fost pe-aici candva. S-a intamplat sigur pe vremea cand ma abandonasei putin, ne-sedusa iremediabil (as opposite to now…).
Am gasit -09.09.09. Sa vedem cat esti de “dus la biserica” :).
Darlin' pretty... prettiest darlin', la prima citire, sigur n-ai putea fi Ioachim... si, de fapt, ai putea fi Ana, Floarea, Florica, Florentina... oricine. Ai putea avea orice nume, numai ca tu, pentru mine, esti - si ramai - Darlin' Pretty, nume cu care ar trebui (deja) sa incepi sa te obisnuiesti... intrucat iti apartine.
ȘtergereLa biserica n-am mai fost demult... pentru ca nu sunt de acord cu un patriarh bisnitar, si cu multe altele, legate de modul in care biserica ortodoxa intelege sa "pastoreasca", in ultima vreme. In schimb, ma rog zilnic lui Dumnezeu... iar in ultima vreme, Ii multumesc. Tot zilnic.
P.S. E vero che ci sono. Assolutamente vero. Adica exist.
Dan
Zau daca inteleg ce cauta “floricelele” pe 9 septembrie… eu stiam doar de Ioachim si Ana. Ioachim zici ca nu par sa fiu :) asa ca s-a rezolvat misterul.
ȘtergereFloricelele (read: infloriturile) sunt necesare oricarui text menit sa ascunda raspunsul direct. Mistery solved, Ioachim. Era sa scriu Joaquin...:):):)
ȘtergereOricum, esti inceputul oricarei legende romanesti... si, ca (in) orice legenda, esti frumoasa...
Azi am nevoie de mai multe explicatii decat de obicei, nu sunt isteata deloc :(. Sper sa-mi revin la un moment dat, desi daca vine la pachet cu restul pot sa raman si-asa…prostuta. Imi explici pana pricep si daca tot nu ma prind imi desenezi, da?
ȘtergereNot to burst your bubble da’ parca si Baba Dochia si Muma Padurii erau prin legendele alea =)).
E drept, trebuiau sa fie acolo, pentru ca numai asa te pot scoate si mai bine in evidenta... iti inteleg modestia, dar pot intelege si concurenta acerba intre personaje :)
ȘtergereAsa ca, personajele alea or fi ele pe-acolo, nimic de zis, dar n-au nimic de-a face cu actuala legenda... fie si numai pentru faptul ca asta e adevarata... asta se intampla aievea...
http://www.youtube.com/watch?v=cqHJWsgGx4g
RăspundețiȘtergerehttp://youtu.be/dSidcMmSuV8
RăspundețiȘtergereAm schimbat numele profilului, pentru ca nu mai corespundea cu realitatea... in spatele acelui nume raman tot eu...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=iFcuN2zI3u0
Take care, gorgeous... :)
Citat de weekend:
RăspundețiȘtergereCineva zicea cam asa, fara nicio legatura aparenta cu realitatea, dar frumos, si pentru ca e frumos, merita mentionat aici... si mai apare aici pentru ca mi-ar fi placut sa-ti fi putut spune asta:
"Iubesc, fara sa stiu cum sa ma opresc din a iubi, fara sa stiu nici cum, nici de ce. Iubesc asa, pentru ca nu stiu altfel. Unde nu esti tu, nici eu nu mai sunt.”
No strings attached and nothing implied... doar ca nu-i loc de minciuna...
Pot sa plec de la colt atunci, da?
RăspundețiȘtergereFYI – am “sfasiat” o HR-ita azi cat stateam la colt… i-am spus, citez: “este incredibil cum poti intelege exact opusul a ceea ce iti spun de fapt”… Cred c-a plans la un moment dat … your fault.
(BTW, nu mi-a trecut de tot … sa nu te mai “rastesti” la mine…)
Da, poti.
RăspundețiȘtergereHope that girl doesn't get fired because of me...
Si ma voi stradui sa n-o mai fac... weather (and feelings) permitting :). Pot sa fac ceva acum, ca sa-ti treaca? Evident, in afara de ce-ar fi impus acum un blockbuster american, adica fugit pe strazi, etc? Si, btw, ar fi fost un lucru foaaaarte nimerit...
Think of me this weekend.
She’s safe . THIS girl might get some Ethics brainwash though :)…or not. I’ll survive. Might be fun. Ar fi o idée sa spun adevarul tot adevarul si numai adevarul… :):):), imagineaza-ti cum ar suna…
RăspundețiȘtergereO sa-mi treaca la un moment dat. Cum ar fi sa-mi treaca asa...pocnind din degete? I'm not that easy... O sa raman cu sechele oricum :).
PS: Incerc sa ma obisnuiesc cu numele nou, inca nu ne-am imprietenit…
A fost o zi speciala... in dispærarea ei. Speciala pentru ca, din nou, nimic nu va mai fi la fel.
RăspundețiȘtergereHowever, I ain't too proud to beg (never been), deci n-am sa ezit niciodata sa-ti cer iertare, atunci cand voi gresi ceva. Daca m-am "rastit" azi, n-am facut-o din vanitate masculina, din amor propriu ranit, nu... ci din disperare pura. Din disperarea cu care scrii inghtindu-ti nodurile, din frustrarea dureroasa a neputintei de a face CEVA...
Crezi ca e nevoie de "ethics brainwash"? Sau de auto-cenzura? Eu nu, si chiar mi-as dori sa conteze ce spun, de data asta.
Iarta-ma, pentru ca te-ai simtit pusa la colt. Nu asta urmaream.
Poate am spus prea mult(e) intr-o singura zi, poate e prea devreme, poate e prea tarziu, poate... Poate?
Un lucru e cert: nu am multe evenimente de calibrul asta, la care sa ma pot raporta, de-a lungul vietii, si daca trebuie spus ceva, atunci pot spune ca nu vreau sa pierd ce am. Atat cat am. E mai mult (mult mai mult) decat nimic. Iti voi ingriji suferinta, astfel incat "sechelele" sa fie cat mai putin vizibile. Ma voi stradui, cel putin... I will be your healer, I will brew you your tea, or coffee (halfspoon of sugar) at least two times a day, I will feed you, comb you... help you... Moreover, you'll have the liberty to fly away anytime, once healed.
Daca e prea putin, voi intelege. I will put myself to rest at night knowing I tried my best...
Iar numele profilului l-am schimbat pentru ca asa ma vad acum...
un druid, ale carui cai sunt complicate, deplasandu-se asimptotic catre un anume fel de unicitate. Unicitate pe care am ales sa ti-o impartasesc atat cat pot mai bine. E si asta una din partile a povestii... Nu ma vei putea determina sa (te) mint, pentru ca nu vreau sa (te) mint. E atat de bine sa spui adevarul, chiar si atunci cand doare... In definitiv, te rog sa-mi spui ce mi-ai putea reprosa, si, promit, voi suporta, stoic, orice "pedeapsa".
Si, pentru ultima oara in ziua asta, nu te-am pus la colt. Eu nu judec, eu nu impart dreptate (nici macar indulgente)..., eu simt.
I feel you. More than I'd like to you to know, and Christ!, way more than you'd ever like me to know...
Nighty night,
dradubuh001
Ieri (la coltul unde inca nu stiam ca nu m-ai trimis dar unde poate ca am cerut sa merg…doar putin) mi-am promis ca nu mai scriu pana cand nu-mi aliniez si nu-mi disciplinez frumos gandurile, ca la armata…
ȘtergereDar dupa ce mi-ai spus aici stiu ca “instructia” asta n-are cum sa se mai intample curand. Si n-as vrea sa fie o nanosecunda prea tarziu. Asa ca o sa spun oricum ce simt ca trebuie sa spun, riscand sa ma “citesti” altfel. Nu stiu cum o sa ma citesti. Dar o sa risc si-o si-ti spun ce simt acum, amestecat si confuz, sperand sa simti ce spun mai mult decat sa intelegi amestecul de cuvinte.
Da, nimic nu va mai fi la fel, dupa ieri. Si incerc sa invat sa accept ce-o sa fie fara sa mai pun intrebari. Pentru ca e ireal de frumos ce-mi spui si cand citesc imi dau seama ca asteptam cumva cuvintele astea, fara sa stiu ca pot exista… Si acum c-au venit le tin in palme si nu stiu ce sa fac cu ele pentru ca mi se pare c-au trecut secole de cand am simtit asa. Aproape asa. Lucrurile ar fi infinit de simple daca am putea reduce totul doar la doi. Dar “lumile” noastre sunt mai complicate de-atat. Si suntem datori fata de ele.
Stiu ca nu vreau sa pierd ce am...AICI!
I want you to be my healer…and I don’t want to fly away.
Nu vreau sa doara adevarul dar nu stiu daca se poate asta. Stiu ca as vrea sa se poata. Nu stiu daca e prea devreme sau prea tarziu, azi nu-mi pasa, imi pasa ca e. Tomorrow is another day… Be there!
Today is just the first day of the rest of our lives... and I am here... am here because I chose to be here...
ȘtergereTi-am daruit toate cuvintele, asa cum veneau ele, asa cum le simteam, si planuiesc s-o fac in continuare, pentru atat timp cat ma vei lasa s-o fac.
Cuvintele mele sunt ale tale, de azi inainte, pentru totdeauna, pentru ca n-am de gand sa le mai iau inapoi. Si, in ciuda lumilor complicate si/sau separate in care traim, in ciuda datoriilor catre aceste lumi, exista (ti-am mai spus) un timp si un loc unde toate aceste principii inceteaza sa se mai aplice. Undeva, candva...
Am aflat cum e (dupa... secole) sa nu poti dormi, sa nu poti respira, sa vorbesti fara a spune nimic... am aflat, sunt sigur, impreuna aceste lucruri... asta e, nu putem - cel putin - acuza pe nimeni.
Cuvintele mele sunt daruri catre tine, daruri pe care ti le-as face oricum, deci nu te rog decat sa ai grija de ele... te rog, pentru ca - se pare - sunt tot ce-ti pot oferi...
Si lasa-ma sa adaug ca AICI (citeste: MACAR AICI!) lumea se reduce la doi...
Si pentru ca ti-am promis ca voi fi langa tine, azi-dimineata am facut doua cesti de cafea... ca parte a procesului de "vindecare". Fac cea mai buna cafea din lume, aici nu accept nicio contrazicere!:)
Iar, pentru soul-healing, pentru tine, la asta m-am gandit azi:
http://www.youtube.com/watch?v=ltRwmgYEUr8
Buna dimineata :). Da, cafeaua mea de azi are in sfarsit gust , cel mai bun gust din lume, multumesc!
ȘtergereEu tot n-am cuvinte, dar le-a avut altcineva inaintea mea asa ca le imprumut putin: http://youtu.be/qh8BbocsxzE
Daca nici asta nu e adevar, atunci adevarul nu exista...
RăspundețiȘtergere"Queste lettere amare
che mi scrivi anche tu
sono perle di mare,
le più rare quaggiù,
e anche se non rispondo
io le porto con me,
come fossero un grido
inconsolabile.
È un amore innocente
che ci lega così,
forse non serve a niente,
però noi siamo qui
a contare le stelle,
con la complicità
delle notte nascoste
in fondo all'anima.
Io canterò di città in città,
seguendo sempre i tuoi occhi,
che riconoscerò.
Io volerò sopra questa realtà
e non saremo mai vecchi
e ti ritroverò.
Se ti sembro distante
a due passi da te,
sopra il trono arrogante
di un ridicolo re,
sono ancora convinto,
nella mia ingenuità,
che ogni nuovo concerto
c'innamorerà.
Io canterò di città in città,
cercando sempre i tuoi occhi
e ti sorriderò.
Io volerò sopra questa realtà
e non saremo mai vecchi
e non ti perderò."
http://youtu.be/3f-jjKFpRdc
Ștergere