7 februarie 2011

In deriva


Sa nu ne panicam inutil. E doar un nume de serial. Nu stiu daca inspirat sau nu pentru ca am aflat de el cu intarziere si n-am apucat sa-l gasesc si sa-l vad de la inceput asa ca nu l-am mai vazut deloc. Am auzit opinii pro si opinii contra. M-as uita pentru ca imi placea Marcel Iures. De pe cand ma duceam inca la teatru, cred ca ultima oara l-am vazut in Hamlet, juca si Pittis. Nemaidusul la teatru este unul din laimotive in discutiile in contradictoriu cu jumatatea, atat de bine infipt in "repertoriu" incat il citeaza si jr cand are un conflict cu tati si ramane fara argumente "si sa stii ca mami e suparata pentru ca nu are niciodata timp sa mearga si ea la teatru".
M-am uitat in schimb la "Lie to me", la pilot si cateva episoade din prima serie. Nu mi-a displacut, nici nu s-a ridicat la nivelul la care ma asteptam din povestirile fanilor. Adun filme bune sau seriale de duzina pe care vreau sa le vad si nu reusesc, la fel cu cartile. Idem cu planurile de intalniri cu prieteni vechi sau noi, cu timpul pentru mine. De fiecare data cand reusesc sa "fur" un pic de timp pentru "non routine" ma simt ca un spargator de banca care reuseste sa dispara cu tezaurul.
Ce nu inteleg eu e de ce e neaparat rau sa fii 'in deriva" . Uneori sa ne abatem putin din drum e tot ce ne trebuie.
Astazi ma simt "comfortably numb" si sa ma las in voia valurilor, vanturilor si curentilor mi se pare o idee fabuloasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu