Nu stiu daca a fost genial Orson Welles sau a avut si el (ca mai toata lumea) momente de exceptie dar aici chiar a nimerit-o. Universally applicable as spune daca as vrea sa fiu fidela romglezei pe care cateodata o blamez mai mult decat ar merita.
Carei povesti nu i se aplica pana la urma? Si de fapt vrem happy endingurile sau pur si simplu povestile asa cum se intampla sa fie ele? Cuplu, cariera, prietenii ne sunt de ajuns "cu bune si cu rele" sau ne-ar placea sa fie fara cusur? La urma urmelor ce inseamna fara cusur? O fi perfectiunea plictisitoare?
Dispozitie de toamna, ceata, frig, 60's in surdina, multe intrebari, sentimentul ca citesc prea putin, ca traiesc prea in graba, ca e ceva autistic in felul in care ma raportez la ... tot in ultima vreme. A strange stranger. Mai extranea ca oricand. Still dreaming my dreams.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu