25 iunie 2009

Grown-ups


In ultimele saptamani am dat serios in mintea copiilor. In grup. Pentru cine nu stie grupul restrans e format din 4 adulti care gestioneaza cu talent si entuziasm 2 copii. Si asa de bine ii manage-uim incat reusim (unii dintre noi) sa-i mai uitam pe la antrenamente sau sa-i facem sa se incaiere cand permitem unuia lucruri care celuilalt nu-i sunt permise. Familii model. Pana acum am rezistat vicisitudinilor si inca ne bucuram sa ne vedem, asteptam cu interes ce-o sa se intample cand baietii o sa se indragosteasca de aceeasi fata.
Whatever. Evenimentul lunii este ca am “externalizat” simultan copii. Fiecare pe unde a putut. Ei, si brusc am ajuns sa ne comportam mai rau decat niste adolescenti ramasi singuri acasa.
Exemplificare
Suna telefonul:
- Mai fratilor, cum va simtiti voi ca doi porumbei pe-o craca? Ca la noi e boring rau….
- La noi e fabulos, de fapt tocmai vroiam sa scoatem telefonu’ din priza , spune repede ce vrei.
- ….. aaaaaaaaa
- V-am pacalit, este? Si la noi e o plictiseala de moarte! Care porumbei? Mai repede vulturii aia din cartea junglei =)).
- Super, atunci venim noi cu … apa plata, voi pregatiti filme, carti, table, ce-o fi. Si o gustarica.
- Mancare? Maxim sandwichuri si poate o salata, ca n-am mai intrat in bucatarie cu treaba de cand am expediat copilu’. Si nici pe la piata n-a ajuns nimeni.
“Nimeni” protesteaza prin semne si completeaza din off: daca vor sandwichiuri sa ia si paine, ca am mancat eu ultimele 2 felii.

400% adulti.

Un comentariu:

  1. Am gasit putin timp, to say I'm back. Am ales sa comentez un pic asupra acestui post al tau, pentru ca, by virtue of the facts that happened, am "impartasit" acelasi environment ... adica copii parcati cine stie pe unde ( in cazul meu, intr-o tabara hat-tocmai la Gura (H)umorului si, in consecinta, za tu av as alaun ... mirific, daca n-ar fi fost sa fie busy as hell ... una peste alta, ma mut, deci ma aflu (ma rog, mai mult her majesty) in plin proces de retusuri pereti, zugraveli et.al. Adica eu birou, ea pe santier, intalnire dupa 6-7 seara si ... soc!, cate o shaorma (eu, si ayran, sa fie clar!), rapid asa, ca n-a fost timp ... deh. Asa ca, reflectii de tip "porumbei pe craca" sunt nu numai neavenite, in contextul dat, dar si daunatoare adevarului, sub forma lui prezenta... Voi mai adauga, totusi, ca intr-una din seri ne-am "permis" o iesire la un restaurant... ca n-aveam nimic prin casa, in afara de salam ... ori salam mancasem si ieri ... Adultie (accept orice multumiri si/sau aprecieri pentru noua licenta poetica), dulce feerie ... Dulce feerie my "a double s" ... parca era mai bine acu' vreo 20 pentru tine, 24 pentru mine, ani ... Si luati, fratilor, macar o paine in casa, da-o-ncolo ...

    RăspundețiȘtergere