Dupa 20 ani….

Exact ca-n Dumas… si la fel cum din Dumas nu-mi mai amintesc altceva decat titlul, despre liceu nu mai stiu decat ca acolo sunt 4 ani din viata mea.
Ma suna o fosta colega de liceu, una din putinele cu care am tinut legatura fara intrerupere sa-mi spuna ca organizeaza intalnirea de 20 ani de la terminarea liceului. Whaaaaaaat? 20 ani? Fugi draga de-aici…. no way sa fi trecut 20 ani.
Trec de socul initial ca sa aflu ca fata (am cautat ceva mai appropriate tinand cont de context dar n-am gasit) are o lista cu numele tuturor colegilor de liceu, si ca stie aproape despre toti pe unde sunt, ce-au facut, cand, de ce si cu cine. Realizez ca imi mai amintesc numele a max. 5% dintre ei, nici sa ma impuste cineva n-as reusi sa le asociez si figuri. Nu cred ca m-am sclerozat, am memorie selectiva, atat.
Ca sa nu ma fac chiar de poveste ne intalnim la cafea si-mi face un refresh. Aflu o gramada de amanunte din viata mea, pe care sa mor daca reusesc sa le regasesc pe undeva printre propriile amintiri: cu cine am chiulit de la diverse ore si unde ne-am dus, cui i-am dat 2 palme in timpul orei pentru ca-si agatase capacul de la stilou in parul meu (si tot pe mine m-au dat afara :( ). Si ce-i mai important aflu cu cine din clasa “m-am vrajit” (jur, chiar asa s-a exprimat). Pe-astia ar fi politicos sa ma prefac macar ca-i recunosc, nu? Alt motiv de mirare pentru mine, pe latura asta chiar am niste amintiri din perioada aia, dar sigur nu erau legate de colegi de clasa :) :).
Despre un Victor parca mi-as aduce aminte ca era frumusel, avea ochii albastrii si era cam ….tut dar nu-mi prea vine sa cred ca am avut vreo legatura cu un ….Dorel :) :) :).

Fata asta este o arhiva ambulanta de informatii despre viata mea, ar putea sa-mi scrie memoriile.
O sa ma distrez pe cinste, abia astept. Pana atunci sa nu uit cand ma duc la mama sa caut printre fotografii, poate mi se mai reactiveaza vreun circuit.