Am spus stop. Pentru 10 minute macar. De azi dimineata n-am stat o secunda si multumesc lui Dumnezeu din toata inima ca nu am arma de foc.
Sunt doua variante: ori oamenii se tampesc pe zi ce trece si pricep din ce in ce mai greu si/sau mai putin ori eu devin din ce in ce mai intoleranta si mi se pare ca sunt inconjurata de tembeli (apparently unii n-o sa ma mai salute de luni....sufar cumplit, are cineva batiste extra?).
Oricare ar fi varianta corecta, pentru binele tuturor am nevoie de o pauza. Pensia n-ar fi o idee rea, dar din pacate mai am muuuult. Si in plus m-am obisnuit cu adrenalina de la job atunci cand e decent dozata. Azi e clar overdose.... Contemplu cu interes insa varianta anului sabatic, doar ca n-am timp timp s-o aprofundez....
Bine macar ca saptamana viitoare sunt "pe drumuri", nu ca n-as avea o agenda de cosmar, dar macar mai schimb peisajul si interlocutorii. Si cel putin am sfarsitul zilei numai pentru mine. (Apropo, de ce ar rezerva cineva un zbor cu plecare luni si intoarcere vineri si cazare numai pentru 2 nopti?!?!? ... my point exactly...)
"Drumul" de saptamana viitoare e un motiv pentru care m-am gandit ca ar fi bine sa nu aman blogul, pana acum am numarul de decolari egal cu numarul de aterizari but... who knows?
Asa ca nimic despre parenting azi, "adolescenta" e si ea bine ascunsa si n-are pe unde sa scoata capul. Dar cred ca stiu o multime de lucruri pe care le-as putea face daca n-ar mai trebui sa lucrez o perioada. (Multe dintre ele ilegale si de o moralitate indoielnica :)).
Dar o sa detaliez cu calm de luni incolo, daca imi mentin recordul personal (take-offs=landings) :).
Promit.
Pana atunci, mai am numai 2 meetinguri x 1 h. si un call de 90 min. si pot sa-mi incep week-endul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu