Aseara aveai o dipozitie criminala. La propriu. Urasti socializarea fortata, mai ales cand o isteata (care mai asteapa inca urale si ovatii) s-a gandit sa organizeze iesirea luni seara la 8 (perfect day, ideal hour).
Don’t need to bond with anybody, thank you, I already have a life!!!!! Il injuri in gand pe ala care cu toata criza n-a taiat bugetele de team building... O intrebi pe tuta daca e fan Star Trek si crede in teleportare, pentru ca altfel probabil ar fi cautat un restaurant care sa nu fie fix in buricul Bucurestiului.
OK, respiri adanc si te gandesti “ fac frumos 1 ora si am plecat”. Ajungi, realizezi ca daca tot e sa “bond” cu cineva cel mai indicat e barmanul. La al doilea gin-tonic te gandesti deja ca nu exista team-building nereusit decat daca (God forbid!!!) e “alcohol free”. La al treilea deja esti calma si relaxata si chiar reusesti sa razi la bancuri cretine. Realizezi ca discutia referitoare la superioritatea entuziasmului tineresc asupra experientei maturitatii trateaza un subiect sa-i spunem….privat. Evident ca ti se cere parerea (ce s-or astepta sa le impartasesti?!??!?). “I really don’t care which one it is as long as it’s result oriented”.
Cand ai inceput deja sa spui bancuri la limita decentei te prinzi ca e momentul sa pleci acasa. A trecut mult mai mult de-o ora…ti-ai facut datoria, si nici n-a durut prea tare :). Probabil o sa-ti explodeze capul maine dimineata, ar trebui sa bei mai des decat de 4 ori pe an.
The morning after…alta poveste. Ai o dispozitie sinucigasa… Te uiti in oglinda si-ti dai seama ca nu ti se citeste pe fata, deja iti e mai bine. In masina ridici volumul muzicii rock (sic – in loc de a doua cafea) pana cand depaseste urletul manelelor din bmw-ul mitocanului care-ti sta alaturi la semafor. Strange, vibreaza geamurile dar nu te doare capul si chiar reusesti sa fredonezi. E clar, you still got it!
Ajungi la birou, il injuri pe-ala care a facut locurile de parcare atat de inguste si-l binecuvantezi pe colegul care detine locul de parcare alaturat ca e plecat in delegatie. Parchezi relaxata pe ambele locuri :).
Iti juri ca nu te mai duci la urmatorul eveniment.
Chestiunea zilei ...
RăspundețiȘtergereDa-mi voie azi, straino (desi, nu sunt suficient de riguros in exprimare, intrucat ai depasit stadiul de extranea, aici, cel putin...) sa revin la discutia noastra inteligenta, elevata (de ce nu?), amuzanta si plina de, sa le zicem, "intrebari care nu s-au pus inca", afirmand ca am senzatia ca s-a incheiat o etapa.
Voi motiva (sper) de ce, pe parcursul "micilor mele randulete", vorba Musatescului.
By the way, o carte de un umor debordant, aparuta cu putin timp inainte ca Romania sa stinga lumina pentru 50 ani, in 1945. Revenind, am incheiat, sau se va intampla in curand, o etapa, cea a introspectiei, a cunoasterii "dusmanului" de la capatul celalalt. Trebuie sa recunosti asta. De aceea consider, sincer, ca trebuie continuata proza asta care, pana la urma, face bine. Devine clar ca "bucati" din vietile noastre se regasesc aci de fata, si poate ca schimbul cultural prezent contribuie in buna masura la "rezolvarea" unor neclaritati (n-am gasit alta rima ...) inerente ale "middle life crisis".
Provenind personal tot din fabrica de ingineri IPB, dar de undeva de pe stanga, intrucat se zicea ca facultatile erau pe dreapta, in timp ce a mea era pe stanga :) (Transporturi, ce s-o mai lungesc...), este normal ca gandirea mea, deformata de spritul ingineresc (sic!) sa reflecte spiritul analitic al vremurilor :)
Asta e motivul (ma rog, unul dintre ele) pentru care revin (sper ca nu suparator de des …) spre a-ti raspunde. Imi face bine sa scriu, dar nu ma intreba de ce. Si, mai ales, nu ma judeca pentru ce scriu …:) Conform obiceiului instaurat pe aceasta strada, avem voie sa fim superficiali, da? Ei, hai, uneori, da?
Si, tocmai cand credeam, la fel ca si tine, ca a venit primavara, si mainile ma frigeau, chemand disperate catre ghidonul doamnei Sushi, azi, poc!, o vreme hidoasa … a cui baba o mai fi ?? Trebe sa-mi aman debutul in noul sezon …Ce sa-i faci, incepand de la o varsta (nespecificata, ca e mai bine …), mai elimini din placeri. Te invidiez (sincer!) pentru ca te mai poti bucura de “DZR” de nicotina … era una din marile mele pasiuni.
Auzi! Fumatul … Ei, a trebuit sa renunt. Acum, in loc de tigarete, sau de tigarile de foi (una pe saptamana, sambata dimineata, in balcon, cu ziarele, era tabietul meu … eh, ce vremuri…) ma duc la sala, aflat in permanenta lupta cu kilogramele in plus (ce medically correct suna :)). Salǎţi (imi asum “paternitatea” cuvantului) si peşte alb, treats of the like … adica viata, nene …:) :) :)
In fine, tocmai m-a intrerupt un telefon … corporatia striga ….mama lor….
M-am intors, si, binedispus de chestia cu pronuntia alterata, continui, nu fara un anumit sentiment de vinovatie, asupra veseliei fara motiv, doar scriind aci … ori poate tocmai pentru ca scriu, adica exist (one way or another …)
Mimez gandirea si zic: vezi ce bine e sa fii un pic de sef (sunt modest, evident:), dupa 17 ani de munca in aceeasi firma …) … ai timp de Gmail, de bloage (bloguri, pentru puritani) si, deci, de reflectie. Citesc si update-ul privind abordarea ta asupra “girls night out” si rad … din nou substanta si, mai ales, traire. Interioara, e drept, dar totusi traire. E bine ca poti “beneficia” de aceste nopti afara … la mine … mai rar, ca noi suntem cost-oriented (anagramat ar fi greedy, dar nu e cazul :))
Sunt surprins ca mai ai timp si pentru asa ceva, judecand dupa faptul ca ai o familie (ca si mine, de altfel), plus one kid (I got two of’em, for what’s worth…) …. Dar, sa lasam asta.
Scrisul tau este unul vizual, nu numai afectiv. Am putut astfel vedea cu ochii mintii ce se intampla in barul ala, aseara si, crede-ma nuantele de comedie sunt acolo, 120%.
Scenariu de film, cu inimosi/inimoase care vor sa dea bine, barmani pusi permanent pe agatat ladies in their late 30’s (un eufemism pentru early 40’s), ce sa mai…. clasic.
Orice asemanare cu personaje reale, a fost, este si va ramane pur reala! We both know that!
Urasc socializarea fortata! Dixit! E tot un fel de “intalnirea lunara a mamicilor” de la fi-miu al’mare din clasa …. unde doamnele se intalnesc in locuri fancy, dar unde baga, again, salate si apa (plata!), ca deh, silueta …
Oricum, bine ca nu suferim de idiosincrazie phisica :) :)
Si mai spun: e bine sa ai cate o broscuta vorbitoare, iar daca nu stii inca la ce vreau sa ma refer, check you Gmail account. La naiba!
Last but not least, nu pot sa nu remarc schimbarea: FRAGMENTE DISPÆRATE ...
Multumesc. Si da, sunt de acord sa impartim drepturile de autor ... :) :) :)