Cat de uncool e sa-ti fie bine singura intr-o camera de hotel? Cat de patetic e sa lucrezi 13 ore intr-o zi in care ai intrat dimineata la 8 in birou si in loc de "good morning" ai spus "today I'm leaving at 5 o'clock sharp... and I'm not joking!" ....Yeah...right.... In plus ti-ai mai pus si tocuri de 8 cm pe o ploaie cu spume si ai avut the worst hair day ever din cauza umezelii din aer. N-a mers nimic "ca uns" in afara meetingului de dimineata cand ti-a functionat improvizatia (as always, ca de recitit prezentarile alea n-ai avut nici timp nici chef, era mai important sa-ti aranjezi parul, sa te machiezi si sa te schimbi de 3 ori). Dar... a spus sau n-a spus clientul ala pe care nu-l multumeste nimeni si nimic, azi dupa ce te-a ascultat "uhmmmm.... quite impressive"?
Cat de pueril e sa stai la miezul noptii (remember: less coffee tomorrow) in pat cu laptopul in brate si sa te intrebi "who/what t.f. am I?" Putin din toate si de fapt nu mare lucru?
Ar fi fost mai bine sa fii 100% sotia ideala? Sau 200% mama perfecta si sa nu fi amanat nedeterminat mostenitorul nr. 2 ? Din consideratie pentru pasionatii de rock :) care mai trec cateodata pe-aici n-am sa spun ce muzica ascult acum. Dar una dintre piese e chiar despre "parenting", si textul suna chiar bine (in italiana multe lucruri suna bine) si vorbeste despre cum iti percepi viata cand iti cresc copii.
Ei, eu sunt oarecum precoce, copilul meu e inca mic insa am inteles deja ce urmeaza. Si nu sunt suficient de altruista ca sa ma dedic lui si atat. Pentru ca la un moment dat o s-o ia pe drumul lui, si atunci ce fac, astept nepotii? Ei da, sunt egoista, ma simt oarecum datoare si fata de mine, nu numai fata de ceilalti, asa cum "ar trebui", asa cum "se face".
Nu cred ca sunt o mama rea, sa ne intelegem. Dar nu pot sa fiu mama closca sau mama pentru care viata proprie s-a terminat cand i s-a nascut copilul, ce sa fac acum? Nu pot sa-mi imaginez cum ar fi viata mea fara copil, nu-mi mai amintesc lumea inainte sa apara el, nu stiu cum am putut sa ma simt intreaga inainte sa fiu mama. E bucata cea mai importanta din viata mea, pot sa uit de orice daca imi spune "mami, te iubesc" si nu sunt in stare de nimic daca lui nu i-e bine.
Quality time cu copilul? Eu asta simt ca se intampla atunci cand sunt cu el, dar poate sa-mi garanteze cineva ca asta simte si el? Pana la urma sa fii un parinte bun inseamna ca tie sa-ti fie bine cu copilul tau sau lui sa-i fie bine cu tine? Both? Aha....
Dar acum ma bucur ca sunt singura. Pentru ca sunt momente cand mi se pare ca nu am suficient spatiu sa pot respira, ca se asteapta prea multe de la mine, ca sunt un fel de instrument care trebuie sa livreze ceea ce stabileste contractul social, regardless of what the "instrument" feels.
Dar cred ca am spus deja lucrurile astea in 100 de feluri pana acum in mai putin de 2 luni de blog, asa ca as face bine sa ma tin de cuvant: am ceva nou de spus sau...tac...
De parca as stii sa tac :). Pot sa continui sa vorbesc singura insa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu