BLOG - Pro & Con reloaded

Din nou.. de ce blog? Se pare ca subiectul nu este nici pe departe epuizat, asta e avantajul cand ai interlocutor :).
O sa pun concluzia la inceput: sunt si nu sunt de acord cu tine. Acum ca ne-am “clarificat” putem intra in detalii.

Cat din faptul ca ne “refugiem” in lumea virtuala reprezinta o nevoie reala (pe care o s-o definim la un moment dat) si cat e “dezertare sau lasitate”? Cred ca “refugiatul” pe blog e per se un raspuns, ne refugiem deci ne ascundem deci fugim de ceva…
Nu cred in teoriile gandirii pozitive, de fapt cred ca trairile ne sunt influentate de starea de spirit dar nu cred ca gandind pozitiv si actionand in consecinta poti face absolut orice sa se intample. Deci cred in teoria comoditatii (=“lasitate si dezertare”) doar intr-o oarecare masura, sunt lucruri care nu se vor intampla niciodata oricat de mult am dori, deci, what’s the point in pushing?
Extinzand teoria comoditatii, cred in cea a compromisului si incerc sa iau din fiecare “lume” ce-mi este necesar: echilibrul si stabilitatea dintr-una si dreptul de a fi dezechilibrata si/sau confuza din cealalta.

Asa ca da, eu cred ca e un pic de lasitate in refugiatul pe blog, cred ca am putea “exporta” cate ceva in real life daca nu ni s-ar parea prea anevoios procesul. Si probabil ca avem dreptate si ca eforturile ar fi disproportionat de mari comparativ cu rezultatele.
Si mai cred ca e un pic de egoism pentru ca stim ca nu putem cere “lumii reale” sa se schimbe (to the extent we need it) fara sa dam ceva in schimb, si oricum ni se pare ca am dat deja suficient de mult . Asa ca alegem “the next best thing” gasim si o alta lume din care sa luam ce ne lipseste, sau o inventam si credem c-am gasit-o…Dumnezeu stie. Si da, ai dreptate si pe partea mea de strada blogul este “popularizat” la fel de mult.

Evident ca trebuie sa ma intrerup desi din nou n-am epuizat subiectul, uite ca nu ma lasa corporatia pe mine :). Promit ca revin :)

________________________________________

Dupa o pauza mai lunga decat prevazusem incerc sa reiau firul “disectiei” de unde l-am lasat (motivul “de business” al intreruperii a fost atat de ridicol ca acum imi pare chiar funny).
Cred ca subiectul “blog – de ce?” este inepuizabil, cel putin din unghiul din care il analizam noi.
Acum nu mai stiu cat de mult vreu sa inteleg de ce l-am facut, de ce imi place ”sa evadez” (nu sa “ma refugiez” :))…azi am dispozitia “why not?”.
Asa ca o sa-mi fie destul de greu sa continui in felul in care am inceput ieri :), dar aici am dreptul sa nu fiu consecventa, nu-i asa?
Nu ma intreb daca suntem duplicitari pentru ca mi-e clar ca intr-o oarecare masura suntem. Si duplicitatea noastra e mai usor de probat, pentru ca am ales sa ne-o “formalizam” si s-o traducem in cuvinte dar cred ca o doza de duplicitate exista in fiecare. Iar daca nu exista inseamna ca “we’re special” :).

Am un feeling absolut idiot (acum nu ca asta mi-as fi dorit, dar pe blogul meu am dreptul sa fiu si stupida) ma simt oarecum vinovata pentru ca nu ma simt deloc vinovata ca am bucatica asta de “viata” care e numai a mea.
Stiu ca nu avem cum sa fim altfel decat politically si socially correct in “real life” si nu o facem atat pentru cei din jur cat o facem pentru noi, nu alegem sa fim asa, asta e singura alternative viabila. Stim ca daca am iesi din tipare asa cum simtim ca trebuie s-o facem cateodata am “tulbura apele” intr-o asemenea masura incat ar fi afectat inclusiv sau mai ales echilibrul pe care l-am atins. Si mai avem si suficienta empatie si consideratie incat sa nu o facem. Dar mult mai mult egoism.

Nu cred ca ne autodistrugem, chiar cred ca ai un acces de pesimism si atat. Se cheama viata si incepem sa constientizam ca trece indiferent cum alegem sa traim fiecare zi. Mie cel putin mi se parea absolut normal sa am o existenta centrata pe obiective: set, achieve, check…next one….
Deci definitely suntem in plina mid life crisis, nu crezi? Si accesele de constiinta nu ne ajuta prea tare :):).

Nu indraznesc sa intru in subiectul “Self awarness”, mi-e teama ca odata ce incep n-o sa ma mai pot opri. Oricum nu cred ca avem o problema pe latura asta :):), dimpotriva as spune.
Dar spre deosebire de tine, nu pot inca sa pariez ca am dreptate.