30 ianuarie 2013
23 ianuarie 2013
22 ianuarie 2013
21 ianuarie 2013
18 ianuarie 2013
17 ianuarie 2013
14 ianuarie 2013
La vremuri noi...
Nu mi-am ales sa schimb ceva in 2013, nu mi-am propus nimic anume. N-am planuri, n-am obiective, nu vreau sa merg la sala, nu vreau sa slabesc (sa ma ingras nici atat), nu vreau sa fac nici un fel de pas in cariera, nici sa citesc cel putin 3 carti “destepte” pe luna. N-am nimic major de rezolvat/de reparat. De-aia mi s-a parut geniala in simplitatea ei rezolutia de an nou “In 2013 I just want to be happy”…si mi-am insusit-o fara rusine. Rezolutia trebuie citita corect, adica “nu-mi doresc altceva / tot ce-mi doresc e sa fiu fericita”. Se spune ca obiectivul asta e din categoria greu de atins / greu de masurat. Am vorbit de curand cu un cunoscut care merge de ani buni la psihoterapie. Si care-mi explica cum in sfarsit nu mai e nefericit. Pentru ca-si dorea sa fie fericit si nu era…si asta e cauza pentru care era nefericit. A inteles dupa ani de terapie ca fericirea ca…hmmmm…stare dominanta nu exista. Ca traim scurte momente de fericire, ca niste flashuri, momente dupa care tanjim apoi tot restul timpului nostru. Si pentru ca le visam permanente ajungem sa fim mai mult nefericiti decat fericiti. Asa ca el in sfarsit a acceptat ca trebuie sa-si doreasca doar sa fie…impacat, impacat si senin. Si e impacat si senin spune el. Si nu mai e nefericit spune tot el. Doar ca mie sfarsitul nefericirii lui (cat de dramatic suna…sfarsitul nefericirii) mi s-a parut trist, trist de tot. Mi s-a parut…capitulare. A invata sa nu mai cauti fericirea. Asta sa fie “tratamentul” impotriva nefericirii? Dar daca, cautandu-ti fericirea, traindu-ti "flashurile", nu esti deloc nefericit? Care e "reteta" atunci?
In 2013
EU
Vreau
Sa fiu
FE-RI-CI-TA.
Mi-e egal daca o sa am fericirea aia mare de tot, aia care sufoca sau pe cealalta, aia pe care nici nu stii sa ti-o explici, facuta din lucruri marunte.
Fericirea exista, si nu doar in “flashuri”, am trait destul ca sa fi inteles macar atat. Cu sau fara nefericire “la pachet” fericirea exista…
Hai, sa ma contrazica un psiho…something.
