ABBA

pick one :)

Sau mai bine pe amandoua ca n-am fost chiar draguta astazi nici cand a venit vorba de Pontiac :).

Cohen

Secret life-ul lui Cohen de azi a "aterizat" aici ca  o dovada ca intuitia mea a inceput sa se toceasca. Nu l-am prevazut pe Cohen... si nu mi-a displacut savoarea surprizei pentru ca nu e rau deloc sa nu le mai stiu/prevad pe toate.
Si imi place "Dance me to the end of love" chiar daca nu (mai) cred in mesajul ei. Iar Cohen merita sa mai stea putin pe-aici pentru ca mi-a "zambit" inceputul de saptamana si pentru ca azi m-am bucurat "imperfect" si putintel vinovat de ...surreal/addictive/tantalizing/mesmerizing ... something :).

Si...scrivimi, ca tot vorbeam de addiction.

Outstanding

Sinatra

Nu ma pot decide... e mai frumoasa asta: ...sau asta: ?????

Sa radem cu...zane

O bucata (prea lunga) din ziua mea a fost astazi (nimic nou)  pierduta in taficul alienant din orasul asta mare si total dezordonat. Nu m-am plans, eram  intr-un fel fericita ca am regasit-o pe Frailica. Draguta de ea, nu parea deloc suparata ca am abandonat-o la “doctor” cat am trecut nitelus dincolo de Bosfor (buni plasticienii care au “lucrat-o” – nici urma de zgarieturica, cinste lor).

Nu stiu ce din filmul care se derula in jurul meu mi-a amintit de o intamplare de vara trecuta, cand ma aflam la volanul unei masinute (diminutiv neintamplator) inchiriate, incercand sa-mi amintesc la ce Dumnezeu foloseste ambreiajul (cu efectele secundare de rigoare), ratacita pe centura marii metropole Milano, insotita de un GPS confuz (din cauza reparatiilor in curs la o sosea ce nu parea sa aiba nevoie de reparatii) si o colega disperata ca nu vom mai gasi in veci hotelul si care repeta obsesiv “ti-am zis eu ca mai bine am fi luat un taxi”.

Eh, acum ca am “set the scene” sa introducem in peisajul cu doua doamne relativ agitate (for all the wrong reasons) o masina (ruland paralel-stanga cu jucaria pilotata de subsemnata), vehiculul in rol secundar fiind “populat” cu 4 domni in floarea varstei, extrem de volubili si foarte aplecati peste fereastra, gesticuland frenetic. Intr-un tarziu ii remarcam (aici parerile sunt impartitite: rezistenta la/lipsa de perceptie a “avansurilor”  se datoreaza maritisului prea sau nu indeajuns de indelungat; confuzante opinii..avem argumente pertinente si pro si contra). Nu mai spun ce priviri pline de o superioritate demna le-am aruncat prin geamul inchis macaronarilor obsedati de “agatamente”.

-          Ai vazut draga ca asta din spate are verigheta si si-o mai si flutura ostentativ? –

-          Ce nesimtiti!!!!

-          In-cre-di-bil!!!!!

Interactiunea de film mut dureaza un timp, dupa care broscarii obraznici demareaza in tromba vizibil iritati de lipsa de noastra de disponibilitate. Si atunci realizam ca amaratii conduceau o masina cu numar de Olanda si ce fluturau (pe langa verighete) era o harta. Iar noi ocupam tantose o caricatura de masina cu numar de Milano. Easy-peasy sa pui 2&2 toghether, este?….

Si uite asa le-am stricat reputatia italiencelor (yeeessssss!!!!).

Circumstante atenuante: colega e fruuuumooooaaaaaasaaaaaa raaaaauuuuu. Nici cu mine nu mi-e rusine (fir-ar ea de modestie :)) doar ca eu uitasem binisor de joaca in nisip atunci cand aparea ea pe planeta, asa ca pot sa dau linistita vina pe sex-appealul junioarei pentru situatia de toata jena in care ne-am pus, mult prea “aware” de nurii nostrii J.

De atunci ne salutam cu:

“Ce mai faci zano?”

“Eu fac bine zano, tu?”

 

Pausini & Antonacci - Tra Te E Il Mare

De pe cand Antonacci era inca frumusel...Vietamese movies mood (nu-mi amintesc sa fi vazut vreun film vietnamez dar mi-a placut expresia si cred recunosc starea) . 
Non ho più paura di te
Tutta la mia vita sei tu
Vivo di respiri che lasci qui
Che consumo mentre sei via
Non posso più dividermi tra te e il mare
Non posso più restare ferma ad aspettare

Io che avrei vissuto da te
Nella tua straniera città
Sola, con l'istinto di chi sa amare
Sola, ma pur sempre con te
Non posso più dividermi tra te e il mare
Non posso più sentirmi stanca di aspettare

No, amore no
Io non ci sto
O ritorni o resti lì
Non vivo più
Non sogno più
Ho paura aiutami
Amore non ti credo più
Ogni volta che vai via
Mi giuri che è l'ultima
Preferisco dirti addio.

Cerco di notte in ogni stella un tuo riflesso
Ma tutto questo a me non basta adesso cresco.

No, amore no
Io non ci sto
O ritorni o resti lì
Non vivo più
Non sogno più
Ho paura aiutami
Amore non ti credo più
Ogni volta che vai via
Mi giuri che è l'ultima
Preferisco dirti addio.

Non posso più dividermi tra te e il mare
Non posso più restare ferma ad aspettare
Non posso più dividermi tra te e il mare.

To Asia and back...and back again

Getting back to Asia by boat after another “hard” day at work… (ceasul garii Haydar Pasa e in urma cu cateva ore J).

 

Thursday Morning Resolution

Am concluzionat, (ca altceva mai bun decat psihanaliza n-am gasit de facut cand ma taram cu Fraila prin Bucuresti de dimineata) , ca roller-coasterul asta emotional e obositor. Mareata descoperire, ce sa zic…J. 

Dar e un punct de plecare.

Imi place starea asta permanenta melancolico-blegoasa de pisica ce tanjeste dupa borcanul cu smantana? Ei pe naiba, cui i-ar placea? Drept e ca ups-urile sunt mishto dar down-urile….bleah. De-aici o veni vorba aia cu “keep it up”… sau nu JJ.

However, daca asta vreau pot fi fara efort o epava emotionala, o pot lua usurel la vale pe calea autocompatimirii, ma pot intrista ca nu mi s-au aliniat tocmai perfect planetele, ca sunt o biata frunzulita prinsa in vartejul nemilos al destinului. Aiurea.

Nu ca n-as avea de “reamenajat mansarda” sau ca nu-ar fi momentul potrivit sa-mi reasez putin prioritatile personale dar…orice tristete care poate fi tratata cu shoe shopping (or the like) e din categoria “rezolvabile”.

Stiu ca un psiholog mi-ar spune (am vazut multe filme americane J) ca rezolvarea pe baza de new shoes nu inseamna nimic, ca “sufoc” problema si-o ascund si la un moment dat o sa rabufneasca mai abitir decat oricand.

Asa sa fie atunci.

Mi-a spus mie cineva ca e “time and place for everything”.

Iar tratamentele astea (pe care EU stiu le administrez in mod serios si profesionsit) au si ele gradele lor de intensitate, dupa gravitatea cazului: office shoes pentru cazuri soft, red shoes pentru recaderi, CTB  shoes cand incepe sa se cronicizeze, FM shoes…as the last resort.

Pentru necunoscatori CTB= car to bar iar FM=… ups…can’t translate …blushing smiley).

Red shoes on my shopping list today. Feeling much better already.

wreck of the day

And if this is giving up, then I'm giving up.......

Cancelled Sunday night soft mood

Piesa asta:ma face sa ma gandesc la doua lucruri:

-          Cam de cate ori peste nivelul de satisfactie al slimului mentolat trebuie sa fie sa auzi un stadion intreg cantandu-te

-          Cat de extraordinar de completa, muzicala si ...sexy imi suna portugheza si cat mult mi-ar placea s-o vorbesc, inteleg, ascult

 

Later edit: Spre deosebire de Seamisai care ma facea aseara sa am doua idei mari si late, recentele conversatii dispᴂrate ma fac sa ma gandesc la o infinitate de chestii si sa vreau sa fac/spun/scriu o infinitate de infinitati de chestii. Numai ca infinitatile pomenite sunt atat de incalcite si amestecate ca mi-e imposibil sa leg doua cuvinte. Gandesc si simt in termeni total diferiti de cei in care verbalizez. Daca asa ceva nu se poate inseamna ca am luat-o putin razna.

Sau nu.

Oricum poate ca nu e rau ca nu-mi stiu traduce in vorbe starile astea noi.

 

 

 

3 R

Recuperat :)