24 martie 2010

...

Tata ar fi avut acum 70 ani. Nu m-am gandit niciodata ca nu va ajunge sa traiasca macar atat. Mi-am dat seama ca aproape tot ce-am gandit despre el si-am simtit pentru el de cad nu mai este a fost egoist. Aveam nevoie sa mai stea, EU mai aveam nevoie de tata, copilul MEU merita un bunic, mi-a fost ciuda ca n-am apucat sa-i spun atatea lucruri. Dar nu m-am intrebat aproape niciodata daca EL a fost fericit. Oare acum daca ar putea mi-ar spune ca e implinit, impacat? Oare viata lui a fost ce si-a dorit sa fie?
Cred ca daca s-ar putea l-as certa pentru ca a plecat si m-a lasat cu atatea intrebari la care n-o sa am niciodata raspuns. Si pentru ca de cand nu mai e nu m-am mai simtit ocrotita. Pentru ca trebuie sa fiu 100% adult .

22 martie 2010

Simplu?


E primavara in sfarsit. Si ma intreb daca lucrurile ar putea fi simple macar de dragul primaverii. As vrea sa pot tacea o saptamana, sa pot pleca fara sa stiu spre ce ma indrept macar.
As vrea sa pot fugi un pic “in lume”. Pot?

5 martie 2010

Let’s hei rup

Probabil n-ai a clearly defined vision. Si most likely ai lost the momentum exact cand nu trebuia but can’t really recall when. Nu esti gata sa take the hill, nici sa get out there and fight. Pacifist/a? Nu dear, nu destul de corporate. Nu (mai) poti sa strangi din dinti la board meetings si ai inceput an apparently not constructive and somehow aggressive duel cu lozincile goale de continut (asta ar fi un pleonasm or not?). But iti place de mori, what can you do ‘bout it? Cum naiba sa nu-ti placa sa intrerupi un/o fellow board member in the middle of a concerned/enlightening (=contentless) speech cu intrebari dumb-candide? Te irita si te distreaza in aceeasi masura how incredibly easy este sa-i puzzle doar cerand to detail/clarify/be more specific cand vorbesc de chestiuni importante if not vital as not taking ownership, not living the core values, not being aligned … si ai o lista cu a lot more stuff pe care toti ceilalti nu le fac but the very alert and dedicated speaker nu a putut sa nu le remarce. And ‘coz stie sa si puna 2 & 2 toghether s-a prins de legatura intre this unacceptable behavior si impotmolirile periodice ale carutei (din pacate comune).
Si cum zicea o vorba va adunati ca sa aveti de unde va imprastia, daca se poate late at night to ... do nothing. Ca daca faceti board meetings (God forbid) in timpul working hours n-are cum sa mearga brainstormingu’ oricat de mult le-ar placea unora sa se auda. Tre’ sa fiti worn-out, fed-up si exhausted, sa se vada pe voi ca sunteti trup si suflet ai companiei. Ma rog asta nu se aplica si pentru some of you which are driving things and not the other way around si chiar ar putea sa-si rupa o ora-doua in timpul zilei fara sa li se prabuseasca bucata de sandrama din gestiune. Si in plus worn-out and perfect make-up do not match din cate iti amintesti.
Si iti vine sa le spui in fata (ca tot cica nu utilizati enough pretiosul instrument feed-back): bre oameni buni am prins ideea: unii ESTE mai dedicati decat altii!
Necesar si suficient ca sa mearga treaba pe parcela lor din plantatie? Guess what? Nici/nici.
And guess what else? Si la restu' parcelelor negru' e tot negru si bumbacu' tot bumbac. Dar cand esti dedicated 24/7 riscul e sa ti se para ca vezi aliens si sa incepi sa urli UFOoooooooo!!!!!UFOoooooo!!!!!
Get a life! Vine primavara, ce naiba!!!



Later edit: am uitat sa pun disclaimer dar banuiesc ca e evident ca rom-gleza exacerbata a fost cu intentie.
Pamflet carevasazica....
Dar eu sunt tot aia care a presupus ca-l stie lumea pe NEK (= italian, ne-manelist).
Ca sa raman in tema "assumption is the mother of all f..ups".