Vineri. Biagio

Remember the feeling, the fire you started, the rush of the morning.
I stopped all the searching for reckless emotions.
You were unexpected.

Privind inapoi cu duiosie

Nu m-am "intors acasa", sunt in trecere. FD e un loc drag cu o istorie speciala unde am revenit din ce in ce mai rar si probabil asa va ramane. Cred ca FD e o usa ce va ramane mereu intredeschisa, poate pentru ca nu a fost niciodata inchisa cum trebuie. Sau poate ca unele usi pur si simplu nu sunt facute sa fie inchise. Sau complet deschise vreodata.

Pentru ca uneori chiar nu exista "a place and time for everything". Sau poate exista intr-un univers paralel, only God knows.

Zilele astea insa am “rasfoit” indelung, am recitit multe postari (si nu numai) si am reascultat cu sentimente amestecate mult din “coloana sonora” ce-a rulat pe fundalul "fragmentelor", mai ales in perioada lor de maxima efervescenta. Si mi-am luat timp sa stau de vorba cu mine cea de-atunci si mi-e tare drag ca am facut asta. 

Iar piesa asta lipsea, ca sa inchid cumva cercul o pun frumusel aici la locul ei.

Chiar asa....oare pana cand?

An nou, sperante noi....

ana are...

din nou...ca-n Topârceanu

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, - te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel - a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...